Copiii devin adevărați maeștri ai propriei voințe între 3 și 6 ani și, uneori, parcă ar fi specializați în a testa limitele noastre.
De la vârsta de 3 ani, micuții încep să-și contureze identitatea și își descoperă limitele proprii. Și uite așa, ne aflăm în fața unui fenomen complet normal. Ei vor să-și facă simțită prezența, să își afirme voința, iar uneori chiar să ne provoace.
La început, când sunt mici, se supun cu drag pentru că vor să vadă zâmbetele pe fețele noastre mândre. Dar, odată cu evoluția lor, cu toate schimbările care vin odată cu această nouă etapă de dezvoltare, părinții devin puțin mai nostalgici pentru vremurile când micuții erau mai... cooperanți.
Ei bine, să vorbim despre această etapă fascinantă în viața copiilor - perioada de la 3 ani în sus, când micuții noștri devin mici exploratori ai limbajului și ai lumii din jurul lor. În această fază, identitatea lor începe să prindă contur, iar noi, adulții, suntem martorii unor crize de furie intense, răspunsuri hotărâte și NU-uri pe măsură.
Odată cu creșterea, devin tot mai autonomi și încep să înțeleagă lumea din jurul lor. Atenția lor se îndreaptă tot mai mult către propriile nevoi și dorințe, iar regulile devin tot mai clare pentru ei. Dar hai să fim realiști, odată cu autonomia vine și necesitatea de a învăța să gestioneze comportamentul personal și social.
Acum, ei conștientizează că există reguli și consecințe atunci când le încalcă. Și, bineînțeles, părinții sunt acolo cu limite și ghidare. Când micuții nu respectă regulile, apar consecințele, iar atunci când se conformează, primesc un strop de întărire pozitivă.
Cu toate acestea, deși înțeleg regulile, încă le este greu să-și explice raționalitatea. Da, sunt conștienți că există consecințe negative dacă încalcă regulile, dar pentru a se conforma, au nevoie să știe clar ce îi așteaptă și să simtă consecvență în răspunsurile adulților. Și, desigur, cu puțină perseverență, învățarea acestor reguli poate deveni un lucru interiorizat, mai ales dacă corectăm comportamentul cu respect și dragoste.
Apropo, abia în jurul vârstei de 7 ani copiii încep să înțeleagă mai bine propria lor gândire, deși egocentrismul mai rămâne încă o prezență marcantă - cred că toată lumea gândește la fel ca ei.
Să fim realiști, nu putem aștepta subordonare totală de la copii, având în vedere personalitatea lor în dezvoltare și tendința lor naturală de a-și dori să-și croiască propriul drum, uneori chiar repetat.
Ei bine, provocările vin odată cu celebrele crize de furie, care se instalează cu intensitate maximă începând de la vârsta de 3 ani. Aici, ca părinți, suntem chemați să fim pregătiți să gestionăm astfel de momente delicate. Cu toate că micuții se află într-o lume proprie, concentrată pe propriile nevoi și dorințe, misiunea noastră este să îi ghidăm pe drumul corect, întotdeauna bazându-ne pe respect și afecțiune.
Când micuțul tău se confruntă cu o criză de furie, nu este momentul să cedezi necondiționat. Este esențial să-i explici ce se întâmplă și să stabilești clar ce ar trebui să se întâmple. Poți negocia în anumite situații, dar fără a abdica complet în fața dorințelor lor. Fermitatea este un element-cheie în astfel de momente, chiar dacă există loc pentru flexibilitate atunci când circumstanțele permit (de exemplu, poți negocia cu privire la timpul petrecut în parc, dar trebuie să fii hotărât când expiră termenul).
Totuși, atenție! Nu cădea în capcana de a fi prea flexibil în timpul unei crize de furie, deoarece acest „modus operandi” poate crea obiceiuri nedorite. Dacă cedezi în mod incorect, crizele de furie vor deveni frecvente și mai intense. Așadar, îmbrățișează cu înțelepciune balanța dintre a fi ferm și a fi flexibil pentru a naviga cu succes prin această etapă plină de provocări.
Înfruntând provocările specifice vârstei cuprinse între 3 și 6 ani, îți prezentăm câteva soluții de la specialiști pentru a cultiva ascultarea eficientă la copilul tău, într-un mod care să reflecte înțelegerea și dragostea. În calitate de cel mai mare exemplu al lor, amintește-ți să abordezi această misiune cu calm și afecțiune. Iată cum poți face acest lucru:
Introdu reguli și limite treptat: Construiește un cadru clar, introducând reguli și limite treptat. Asigură-te că limitele anterioare au fost internalizate în mod corect înainte de a adăuga altele.
Fii ferm și consecvent: Atunci când corectezi comportamentul, adoptă o atitudine fermă și consecventă. Recompensează comportamentul pozitiv cu întăriri pozitive și stabilește consecințe clare atunci când se abat de la acordurile prealabile.
Înțelege dezvoltarea copilului: Fii conștient de nevoia lor de a-și manifesta autonomia și identitatea. Ajută-i să înțeleagă propriile emoții și cum funcționează mediul înconjurător.
Fii un model bun: Copiii absorb comportamentul adulților, așa că fii un exemplu pozitiv prin conduita și comportamentul tău. Ei vor urma mai degrabă ceea ce faci decât ceea ce spui.
Demonstrează răbdare: Învață să fii răbdător, având în vedere că micuții învață de la tine. În timp, aceștia vor maturiza și va fi necesar timp, răbdare și multă dragoste din partea ta.
Așa cum poți vedea, copiii ascultători nu se formează peste noapte. Aceasta este o călătorie care necesită angajament și răbdare. Cu atenție și respect constant, vei vedea cum regulile sunt internalizate, iar copiii tăi vor ști la ce să se aștepte în diverse situații. Este o investiție de timp și efort care va aduce roade frumoase pe termen lung.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil