În ciuda eforturilor noastre de a fi părinți calmi și răbdători, există momente în care simțim că ne pierdem cumpătul. Însă, chiar și după astfel de situații, putem să ne menținem rolul de părinți buni și să ajutăm copiii să înțeleagă și să gestioneze emoțiile. Este normal să avem provocări și tensiuni, însă ceea ce contează cu adevărat este modul în care reacționăm și ne reparam legăturile cu cei mici.
A fi un părinte calm poate fi dificil, mai ales când suntem copleșiți de oboseală sau neconfortul lipsei de experiență. Presiunile sociale și așteptările externe pot adăuga și ele la tensiunea noastră. Cu toate acestea, chiar dacă am avut momente în care am cedat nervos, nu este sfârșitul lumii. Important este să știm cum să reparăm și să consolidăm legăturile cu copiii noștri.
Specialiștii în sănătatea mentală a copilăriei ne oferă ghiduri esențiale în acest sens. Shanna Donhauser, terapeut de familie cu experiență în Seattle, ne îndrumă prin patru pași importanți pentru a ajuta copiii să înțeleagă și să depășească momentele în care au fost martori la furia noastră. În acest context, ignorarea evenimentelor nu este soluția optimă. În schimb, să lăsăm copiii să proceseze singuri aceste experiențe poate conduce la concluzii nesănătoase și pot afecta viitoarea lor dezvoltare emoțională.
Într-un moment de încordare, înainte de a căuta să alinați temerile unui copil, specialiștii subliniază importanța fermă a părinților de a-și controla propriile emoții. Această regulă esențială aduce aminte de instrucțiunile stricte din domeniul aviației: asigurați-vă propria mască de oxigen înainte de a oferi ajutor altora în timpul unei situații critice. Un adevăr ce se aplică și în relația cu copiii noștri, conform lui Donhauser, terapeut de familie experimentat.
În situațiile în care stările noastre emoționale sunt într-o agitație, oferind o perspectivă de neclaritate și instabilitate, abordarea necesară pentru copilul speriat poate fi umbrită. De aceea, înainte de a-și oferi sprijinul emoțional copilului, părinții trebuie să investească timp în a-și restabili echilibrul propriu.
Nu putem fi într-adevăr prezenți și conectați cu starea de spirit a copilului când încă purtăm cu noi valurile furiei sau ne aflăm într-un proces de calmare. Este ca și cum încercăm să construim un adăpost solid în timpul unei furtuni violente. Prin urmare, ar putea fi necesar să se acorde un interval de timp pentru a redobândi acea claritate interioară, fie prin plimbări îndelungate, sesiuni de exerciții fizice sau meditație.
În timpul acestei perioade de reculegere, părinții pot alege să comunice deschis cu copilul, explicându-i cu sinceritate că au nevoie de un moment pentru a-și regăsi calmul. Este important să îi asigure că sunt în siguranță și că vor reveni pentru a discuta despre evenimentele care i-au speriat. Această transparență și asigurare pot contribui la stabilirea unui climat de încredere și înțelegere în cadrul relației părinte-copil.
În efortul de a ajunge la o înțelegere profundă a experienței copilului, părinții sunt îndemnați să se conecteze la lumea acestuia, privind prin ochii săi și simțind prin inima lui. Așa cum lumina soarelui pare imensă și strălucitoare în ochii copilului, tot astfel, figura părintelui apare ca o forță incontestabilă - mai înaltă, mai puternică și cu o prezență copleșitoare.
Cu acuratețe și empatie, părinții ar trebui să ia în considerare toate aspectele situației. Este esențial să se analizeze cu grijă dacă există gesturi sau posturi agresive care pot afecta fragilitatea emoțională a copilului. Este un obiect care a fost aruncat cu furie? S-au auzit sunete de ruptură care au tăiat liniștea? Astfel de detalii sunt cheia pentru a penetra în lumea interioară a copilului.
„Înainte de a interveni, este vital să te asiguri că ești calm”, avertizează cu înțelepciune Donhauser. „Căci să te avânți în situație înainte de a-ți regăsi propria liniște ar putea reactiva și mai mult emoțiile deja tensionate.” Această reactivitate poate transmite o energie intensă copilului, întărind astfel starea de agitație sau frică. Prin urmare, luarea unui moment de reflecție și regăsire a echilibrului personal este esențială înainte de a aborda situația din perspectiva și nevoile copilului.
Vezi și Trucul unui neuropsiholog pentru ca micuții să te asculte: „Este mai eficient decât să țipi!”
SURSA FOTO: freepik.com @prostooleh
După ce au reușit să își liniștească propriile emoții și să privească din perspectiva copilului, părinții se angajează într-un proces atent de refacere a conexiunii cu micuțul lor. Un pas important în această direcție este de a oferi copilului un spațiu sigur și reconfortant. Acest gest simplu, dar semnificativ, încurajează un început pozitiv și arată disponibilitatea părinților de a repara și a rezolva situația.
În timpul acestui moment de reconectare, este important să fii sensibil la nevoile individuale ale copilului. Fiecare micuț are propriul său mod de a se exprima și de a-și gestiona emoțiile. Unii copii pot prefera să își exprime gândurile în mod direct, în timp ce alții ar putea dori să se joace sau să se angajeze în activități care îi ajută să își elibereze emoțiile.
Cu blândețe și înțelegere, părinții pot împărtăși propriile lor intenții și emoții în legătură cu situația. O astfel de sinceritate deschide ușa pentru copil să participe activ la procesul de reparare. Donhauser împărtășește sfatul prețios de a implica copilul în găsirea soluțiilor la problema apărută. Astfel, îi oferi copilului ocazia de a se implica în rezolvarea conflictului și de a contribui cu idei creative. Această colaborare activă nu numai că încurajează dezvoltarea abilităților de rezolvare a problemelor, dar și menține o atitudine pozitivă și cooperantă.
După ce pasul de reparare a fost făcut, părinții sunt încurajați să caute modalități de a consolida legătura cu micuțul lor. Aceste momente de conectare pot lua diferite forme, cum ar fi o plimbare relaxantă în parc, o aventură cu bicicleta sau pur și simplu petrecerea timpului jucându-vă împreună. Aceste interacțiuni nu au rolul de a „compensa” pentru incidentul anterior, ci de a sublinia soliditatea și prețuirea relației părinte-copil.
În timpul acestor experiențe, părinții pot sărbători și întări legătura lor cu copilul, lăsând să strălucească din nou momentele pline de bucurie și aventură. Aceasta nu doar reafirmă conexiunea lor, ci și evidențiază faptul că relația rămâne stabilă și neștirbită chiar și în fața provocărilor.
Un aspect important pe care părinții trebuie să-l înțeleagă este că micuții nu se simt doar amenințați fizic în momentele de furie, ci simt și o posibilă amenințare la adresa relației lor cu părinții. Această îngrijorare este o componentă sensibilă și profundă a percepției lor. Prin urmare, menținerea controlului și stabilității în relație este de o importanță vitală. Dacă acest lucru nu este realizabil în mod constant, este demn de luat în considerare să căutați asistența unui profesionist în domeniul psihologiei sau terapiei.
Aducerea unui expert în discuție poate fi un pas dificil, dar esențial. Chiar dacă poate părea stânjenitor să admitem nevoia de ajutor sau să abordăm modele de comportament nesănătoase, prioritățile părintelui sunt în primul rând binele și dezvoltarea copilului. A face aceste alegeri dificile arată că ești dispus să îți asumi responsabilitatea pentru a crea un mediu sigur și sănătos pentru creșterea și dezvoltarea sănătoasă a copilului tău.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil