Copiii de 3 ani nu reacționează bine la ordine directe sau la graba impusă, iar neuropsihologul Álvaro Bilbao, autorul cărții „Creierul copilului explicat părinților”, explică de ce.
La această vârstă, copiii trec printr-o etapă intensă de dezvoltare cognitivă și emoțională. Ei sunt dominați de curiozitate, de dorința de a explora lumea și, mai ales, de nevoia de autonomie.
Vor să decidă singuri, să testeze limitele și să înțeleagă consecințele propriilor acțiuni.
De aceea, când un adult le spune „fă asta” sau îi întrerupe dintr-o activitate care îi captivează, pot apărea reacții puternice de frustrare, furie sau opoziție.
Nu e vorba de neascultare în sensul clasic, ci de o ciocnire între dorința adultului de control și nevoia copilului de independență.
Potrivit lui Álvaro Bilbao, citat de Ser Padres, un copil de 3 ani poate părea că „nu aude” sau că ignoră un îndemn pentru că este complet absorbit într-o activitate care îi oferă un sentiment de control și autonomie.
De fapt, el nu se opune în mod conștient, ci exersează o abilitate: capacitatea de a lua decizii și de a funcționa fără a fi constant ghidat de părinți.
Un alt motiv pentru care copiii de 3 ani refuză uneori să facă ceea ce li se cere are legătură cu excesul de comenzi și instrucțiuni primite de la adulții din jurul lor, explică neuropsihologul Álvaro Bilbao.
Când un copil este bombardat zilnic cu zeci de indicații, fără pauze pentru joacă sau odihnă, creierul său ajunge să dezvolte ceea ce specialiștii numesc „obișnuință”. Asta înseamnă că devine treptat insensibil la solicitările verbale ale adulților.
„Atunci când creierul unui copil aude zeci de instrucțiuni una după alta pe parcursul zilei, iar orele lui de joacă sau de odihnă nu sunt respectate, acesta poate deveni insensibil la cuvintele noastre. Nu e vorba de un act de rebeliune, ci de un mecanism natural de deconectare”, explică Álvaro Bilbao.
SURSA FOTO: freepik.com @botlekostyabatler
Un alt aspect pe care copiii de 3 ani îl detestă este graba. Dacă sunt absorbiți într-o activitate care îi interesează, mai ales în joacă, întreruperea lor poate duce la reacții intense.
„Nimănui nu-i place să fie grăbit. Dar la vârsta de trei ani, acest lucru este și mai greu de suportat. Copiii sunt fascinați să facă lucrurile în ritmul lor, singuri, iar presiunea timpului îi frustrează”, spune Bilbao.
Tocmai de aceea, dacă un copil se joacă, este ideal să nu fie întrerupt brusc.
Graba și comenzile directe nu sunt singurele surse de disconfort pentru un copil de 3 ani. Există și alte situații obișnuite, pe care adulții ar trebui să le gestioneze cu empatie și înțelegere.
În jurul vârstei de 3 ani, copiii încep să dezvolte preferințe alimentare și devin mai selectivi.
„Dacă la început mănâncă orice, în această etapă încep să refuze anumite alimente. Nu este un semn de obrăznicie, ci un pas firesc în dezvoltarea lor”, explică neuropsihologul.
Joaca este esențială la această vârstă și reprezintă principala lor activitate de învățare.
„Copiii mici au dificultăți în a face tranziția de la o activitate la alta. A le cere să se oprească din joacă, indiferent dacă sunt pe covor, în parc sau în cadă, duce adesea la plâns sau crize de nervi”, spune Bilbao.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil