Cercetătorii au observat, prin imagistică cerebrală (IRM), că activitatea neuronală în zonele asociate cu calculele mentale și procesarea aritmetică este similară între mame și copiii lor de 8 ani. Aceasta sugerează o componentă ereditară în dezvoltarea abilităților matematice.
Discalculia este un tulburare specifică de învățare care afectează înțelegerea și manipularea numerelor, chiar și în absența unor deficiențe intelectuale. Se estimează că aproximativ 4% dintre copii din Franța sunt afectați, fără diferențe semnificative între băieți și fete. Printre semnele discalculiei se numără:
Dificultăți în învățarea numerelor și a conceptelor matematice fundamentale.
Confuzia între cifre vizual asemănătoare (ex. 6 și 9, 3 și 8).
Necesitatea de a folosi degetele pentru a număra.
Dificultăți în înțelegerea semnificației semnelor matematice (ex. +, −, ×, ÷).
Lipsa de înțelegere a relațiilor între cantități și unități de măsură.
Cum pot părinții să ajute?
Chiar dacă dificultățile matematice pot fi moștenite, părinții pot sprijini dezvoltarea abilităților matematice ale copiilor lor prin:
Folosirea obiectelor din viața cotidiană (ex. bomboane, perle) pentru a învăța concepte matematice.
Incorporarea activităților matematice în activitățile zilnice (ex. gătit, cumpărături).
Concentrarea pe eforturile și progresul copilului, mai degrabă decât pe note.
Colaborarea strânsă cu educatorii și profesori pentru a adapta metodele de învățare.
Pentru o evaluare precisă a discalculiei, este recomandat un consult cu un logoped sau un neuropsiholog.
CITEȘTE ȘI