Nu numai că este complex să fii părinte, dar părinții înșiși se confruntă cu stres psihologic și o presiune socială considerabilă în fiecare zi în exercitarea funcției lor educaționale.
Urmărirea unui ideal care de fapt nu există. Părinții perfecți nu există și a greși este uman. Un părinte care este conștient de propriile limite îi dă o lecție prețioasă copilului său care astfel învață să crească.
Nu există manual pentru tatăl perfect sau pentru mama perfectă. Așa cum nu există un manual pentru gestionarea și educarea copiilor. Mai ales astăzi, nu este ușor să fii părinte: există multe moduri de a fi părinte și nu există unele perfecte.
Este o călătorie pe care o faci împreună cu copiii tăi, zi de zi, alcătuită din experiențe îmbogățitoare și provocări zilnice.
Citește și: Stima de sine: Cum să îți ajuți copilul fără a fi prea critic sau prea protector
Este important ca părinții să nu se învinovățească pentru greșelile pe care le-au făcut, mai degrabă ar fi util să recunoască unde au greșit, pentru creșterea psihologică a lor înșiși și a copiilor lor.
A fi părinte presupune garantarea protecției, predarea limitelor, dezvoltarea capacității de a interacționa în contextul social și de a gestiona conflictele, încurajarea experiențelor de autonomie, menținerea unei condiții de siguranță. Acțiuni care necesită angajament psihologic constant, ceea ce nu este ușor de realizat în viața de zi cu zi.
Vezi și: Sfaturi pentru părinți pentru a crește fiice puternice și încrezătoare
A avea o relație cu copiii tăi, a-ți recunoaște rolul dar și limitele: aceștia sunt pași simpli, dar importanți: un exemplu bun, de fapt, este mai important decât multe învățături verbale. Și toate acestea sunt și mai valabile când vorbim despre „învățăm greșind”.
Un ideal de părinte perfect, mereu atent, care nu greșește niciodată. ACEST LUCRU NU EXISTĂ.
Suntem ființe umane imperfecte și eroarea este inevitabilă. Prin urmare, părintele perfect nu există și, din fericire, pentru că acceptându-și greșelile și transformându-și comportamentul, părintele poate da un exemplu concret de umanitate matură. Idealul, de fapt, mai degrabă decât absența erorii, constă în a fi conștient și în încercarea de a corecta comportamentele negative, împreună cu copiii lor.
Pe lângă recunoașterea greșelii este important să se solicite scuze. Scuzele sunt instrumentul de salvgardare a tuturor relațiilor umane și în special a celor cu membrii familiei.
În lipsa unei astfel de solicitări în fața erorilor care afectează oamenii de fapt, pot apărea disconfort, suferință și resentimente.
Adesea, ceea ce doare cel mai mult în relații nu este nedreptatea suferită, ci lipsa reparației din partea celui care a săvârșit-o, ceea ce poate duce la creșterea resentimentelor din partea celui jignit, provocând în unele cazuri o sărăcire a relației și chiar închiderea acesteia, cu posibilă supărare profundă pentru persoanele implicate.
Mulți părinți pot crede că scuzele cerute în fața unui copil îi fac să pară slabi și mai puțin autoritari în ochii lui. În schimb este esențial ca prin scuze, părinții să demonstreze că înțeleg că au făcut o greșeală, că le pare rău că nu s-au comportat în concordanță cu rolul lor și cu nevoile copilului lor.
În acest fel se învață că conștientizarea greșelii ajută la tolerarea frustrației asociate cu aceasta. Și văzându-l pe celălalt cum face greșeli, puteți învăța și crește împreună.
Voința și actul de a repara pot promova iertarea, care este rezultatul muncii psihologice, care adesea nu este ușoară. Copilul poate experimenta astfel atât faptul că poate greși, cât și că poate ierta și învăța importanța unei relații bazate pe respect și încredere.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil