Copilul îți spune că nu îl înțelegi, iar reacția lui te lovește. Îți dai seama că trăiește ceva ce tu nu vezi. Trăiește frică. Trăiește presiune. Trăiește transformări. Trăiește reguli care îl sufocă. În emisiunea Părinți Prezenți, profesorul universitar și psihologul Daniela Gavankar a pus în cuvinte această realitate.
Daniela Gavankar spune limpede că școala are un rol important în dezvoltarea copilului. Ea afirmă că: „Acum, așa cum noi am supraviețuit, și ei vor supraviețui. Până la urmă, noi am trecut cu toții prin școală și vor trece și ei prin școală. E nevoie să treacă prin asta. Pentru că școala, mai mult decât faptul că învață diverse lucruri, îți formează abilitățile astea: să te trezești, să fii un pic ordonat, să… diverse”.
Problema nu este existența școlii. Problema este rigiditatea. Copilul trăiește într-un sistem care îi cere exactitate. Îi cere să nu greșească. Îi scade nota pentru orice detaliu. Această presiune îl epuizează.
Psihologul atrage atenția asupra modului în care adulții din școală reacționează la copii. Ea spune că: „Profesorii care iau acești copii sunt și ei niște oameni crescuți în aceste mentalități, care nu sunt foarte sănătoase”.
Daniela Gavankar explică faptul că educația adulților nu s-a schimbat suficient.
„Gândește-te că totul pornește de la educație. Copiii sunt în grija adulților, iar educația adulților nu se rezumă la a merge la școală. Poate tu ai fost la școală, ai făcut o facultate, un master, două facultăți, două mastere. Dacă tu nu înveți un pic despre psihologia copilului, despre cum să motivezi un copil astăzi, pentru că ce ai învățat tu la facultate acum 20 de ani nu se mai potrivește”, spune experta la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
Această ruptură dintre generații face ca profesorul să nu mai înțeleagă realitatea elevului.
În analiza ei, Daniela Gavankar arată că adulții reacționează fie prin exigență extremă, fie prin lipsa de limite. Ea spune că: „Noi ce facem? Ori suntem foarte exigenți din frica de a nu îi lăsa, de a nu îi scăpa din mână, ori îi lăsăm și nu știm ce e la mijloc”.
Copilul simte aceste extreme. Le duce greu. Le duce singur.
Psihologul explică diferența dintre control și sprijin.
„Eu ca părinte nu pot să te salvez pe tine, copilul meu, de teme de școală. Trebuie să te duci la școală. Asta nu e ceva ce putem negocia. Dar tu ca părinte poți să îți înțelegi copilul: Te înțeleg că e greu. Înțeleg că unele lucruri nu le înțelegi. Sunt aici pentru tine să te ajut să pricepi ce nu ți se explică la școală, astfel încât să înțelegi”, subliniază Daniela Gavankar.
Acest tip de sprijin schimbă tot. Copilul simte că nu este singur.
Gavankar arată că adulții duc mai departe un mesaj care nu mai corespunde realității.
„E greșit să crezi că grija copilului e doar școala. Așa s-a crezut și despre noi. Părinții noștri nu au știut nimic despre educația emoțională, despre nevoile psihologice ale copiilor. Pe vremea lor nimeni nu vorbea despre asta”, explică Daniela Gavankar.
Astăzi, copilul are multe griji. Mult mai multe decât vede adultul.
Psihologul descrie clar acest proces: „Când copiii ajung la pubertate și apoi în adolescență, au un stres mare legat de dezvoltarea corpului. Fetițele trăiesc transformări pe care nu știu să le gestioneze. Băieții se trezesc că le cresc mâinile, picioarele, locuiesc într-un corp pe care nu îl mai cunosc și nu știu cum să îl gestioneze”.
În timp ce copilul se luptă cu toate aceste schimbări, părintele spune că școala e singura lui responsabilitate.
Declarațiile Danielei Gavankar arată clar că emoțiile sunt centrul vieții copilului.
„Pentru copii, uneori, stresul cel mai mare de la școală nu e legat de teme și de ore. Stresul este legat de relațiile cu colegii, de primele iubiri care apar, de ce se mai întâmplă pe acolo”, atrage atenția psihologul.
Aceste trăiri sunt reale. Sunt apăsătoare. Sunt intense.
Psihologul îndeamnă părintele să nu judece, ci să asculte: „Dacă tu nu ai o curiozitate, dacă tu nu poți să fii alături de copilul tău și îl judeci doar din prisma performanțelor și a notelor, atunci ai ratat relația cu copilul tău”.
Experta oferă și un model simplu de dialog:
„Uite, ce vrei să știu eu despre tine acum. Spune-mi, ajută-mă să înțeleg ce se întâmplă cu tine. Să vorbești cu curiozitate. Ce se întâmplă în viața ta, copilul meu. Vreau să ai încredere în mine, să îmi spui”.
Acesta este momentul în care copilul simte că este văzut.
Daniela Gavankar spune că mesajul „școala e singura ta grijă” nu mai are legătură cu realitatea copilului.
„Asta înseamnă să nu mai judeci că școala e singura ta grijă. Pe bune? Și pe bună dreptate copilul spune că nu înțelegi nimic”, conchide Daniela Gavankar.
URMĂRIȚI EMISIUNEA PĂRINȚI PREZENȚI - EPISODUL CU DANIELA GAVANKAR - INTEGRAL:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
