În societatea narcisistă de astăzi, condusă de rețelele sociale, se tinde spre individualism neglijând nevoile altora și libertățile celorlalți. Practic, sentimentul de empatie este pe cale de dispariţie.
Educația sentimentală are ca obiect sentimentele care sunt ceva mai complexe decât emoțiile, deoarece emoțiile sunt ca nişte avertizori cu rolul de ne alerta. Emoțiile sunt pânze care vibrează în interiorul creierului nostru și dau mesaje, indicații astfel încât creierul să ia cele mai bune decizii.
Aşadar, emoțiile sunt mesageri pe care i-am dezvoltat de-a lungul evoluției și care ne alertează. Furia, de exemplu, care nu este violență, ne indică faptul că cineva ne calcă în picioare granițele. Frica ne avertizează asupra pericolului. Tristețea ne avertizează că ceva la care ne pasă se îndepărtează. Acestea sunt emoții. Sentimentele sunt diferite.
Sentimentele sunt încărcate cu semnificații. Ce este dragostea, ce este prietenia, ce valoare are responsabilitatea: sunt sentimente pentru că în fiecare cultură pot căpăta semnificaţii diferite.
Educația sentimentală este actul de a reflecta cu băieții și fetele asupra semnificațiilor pe care relațiile emoționale le au în special. Deci nu doar relațiile de dragoste, ci și cele de prietenie.
Iată ce este educația sentimentală: pierderea timpului cu gândul la semnificații. Ce înseamnă să te iubești pe tine însuți? Ce înseamnă să ai grijă de ceilalți? Când este gelozia un semnal de trezire? Ce implică subiectul consimțământului? Care sunt pericolele inerente sexting-ului? Ce modele distorsionate propune pornografia? Toate sunt teme care trebuie predate copiilor pentru cultivarea minții critice și a inimii inteligente.
Aceste lecții de dragoste pot fi propuse și la școală cu același scop: de a cultiva o capacitate critică și empatică. Tot pentru că școala și familia sunt cele două vâsle ale bărcii care mișcă copiii și dacă aceste vâsle nu sunt coordonate, barca de copiii noștri se rotesc pe sine.
Cu siguranță educația sentimentală și emoțională trebuie să plece de la munca familiei. Dar dată fiind urgența educațională contemporană, școlile nu pot evita și nu pot uita că una dintre dimensiunile esențiale ale educației civice este și mai presus de toate dimensiunea educației emoționale și sentimentale.
La nivel social, problema pe care o avem astăzi este că ne aflăm în societatea lui Narcis, adică a narcisiştior, a egoismului şi a distanţării sociale.
După cum ne amintește mitul, Narcis a fost un băiat frumos care, totuși, a făcut două greșeli. Îndrăgostindu-se de el însuși, a căzut în iaz. Prin urmare, el este lipsit de o critică a minții. Dar, în mitul lui Narcis spus de Ovidiu, există și o crimă. Narcis o tratează cu asprime și dispreț pe nimfa Eco care se îndrăgostește de el și o face să moară din cauza indiferenţei lui. Eco devine ecoul pe care îl auzim în munți.
Pentru că suntem într-o societate care, pornind de la social media, propune un mesaj: Trebuie să mă expun cât mai bine pentru ca ceilalţi să vadă că exist. Suntem într-o societate în care fiecare ego vrea să se facă Dumnezeu. Nu întâmplător ne aflăm într-o societate în care toate patologiile ego-ului sunt rampante. Individualism, egoism, narcisism și, de asemenea, agresivitate, pentru că agresivitatea aduce respect și demnitate.
Multe cercetări definesc narcisismul de astăzi ca fiind cauza eroziunii empatiei: lipsa capacității de a te pune în locul altuia și de a experimenta ceea ce poate simți celălalt.
Acești doi indicatori par să fie în cădere liberă pentru că, practic, Narcis, îndrăgostit de el însuși, a făcut să se îndrăgostească de imaginea lui pe rețelele de socializare, nu mai este obișnuit să te vadă pe tine.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil