Mulți părinți vor să afle cât de înalt va fi copilul lor la maturitate. Tu poți avea aceeași întrebare. Poți să te întrebi dacă înălțimea mamei sau a tatălui influențează mai mult. Poți să te întrebi când vei putea ști cu mai mare precizie către ce înălțime se îndreaptă copilul tău. Pediatrii folosesc formule și evaluări clare pentru a face aceste estimări.
Dr. Héctor Boix, medic pediatru și șeful departamentului de Pediatrie de la Spitalul Universitari Dexeus din Barcelona, explică modul în care specialiștii prezic înălțimea finală.
Înălțimea se formează prin combinația mai multor gene moștenite de la ambii părinți și din generațiile anterioare.
Medicii folosesc două instrumente principale pentru a estima înălțimea finală.
Prima metodă este înălțimea țintă genetică. Aceasta se calculează pe baza înălțimii părinților. Oferă un interval probabil de creștere. Nu oferă un rezultat fix, dar de multe ori se apropie de realitate.
A doua metodă este evaluarea vârstei osoase. Aceasta se face cu o radiografie a mâinii. Imaginea arată gradul de maturizare a oaselor și îmbunătățește estimarea.
Dr. Boix explică, conform hola.com, faptul că aceste calcule au o marjă de aproximativ cinci până la șapte centimetri în plus sau în minus față de valoarea prezisă. Dacă estimarea arată că un copil va avea 1,75 metri, înălțimea finală poate varia între 1,68 și 1,82 metri. Aceste date oferă un ghid. Când diferența depășește marja, poate exista un motiv medical, hormonal sau nutrițional.
Genetica are un rol major. Aproximativ 70 la sută până la 80 la sută din înălțimea finală provine din moștenire. Restul depinde de alimentație, somn, activitate fizică și starea generală de sănătate.
Dr. Boix dă un exemplu din practică. Un adolescent mânca puțin și dormea insuficient, deoarece se antrena până târziu. Creștea sub nivelul așteptărilor. Când și-a echilibrat rutina, ritmul de creștere s-a îmbunătățit.
Nici genele materne, nici cele paterne nu au o influență mai mare. Înălțimea se formează prin combinația mai multor gene de la ambii părinți și de la ascendenții lor.
Dr. Boix spune că părinții cred uneori că înălțimea copilului va urma linia predominantă a unei singure ramuri din familie, însă genele bunicilor au și ele un rol important.
Combinarea acestor factori face ca rezultatul final să varieze de la un copil la altul.
La cinci sau șase ani poți începe să estimezi înălțimea finală a unui copil. Medicul pediatru explică totuși că pot apărea variații. Părinții apreciază diagrama de creștere care arată evoluția copilului de la un an la altul.
Estimările devin mai sigure în timpul pubertății. Atunci ritmul de creștere și maturitatea osoasă sunt mai clare. În primii ani de viață, variațiile sunt mai mari.
În unele cazuri înălțimea finală nu se potrivește cu predicțiile. Modificările în starea de sănătate, dezechilibrele hormonale sau un debut diferit al pubertății pot influența rezultatul. Dacă pubertatea începe prea devreme, copilul crește mai repede la început, apoi se oprește mai devreme. Alteori pubertatea apare mai târziu. Copilul poate părea cel mai scund din grup, apoi recuperează complet în câțiva ani.
Aceste situații sunt frecvente și se echilibrează de obicei fără intervenție.
Fetele își încheie creșterea în jurul vârstei de 15 sau 16 ani. Băieții cresc până la 17 sau 18 ani.
Există ideea că menstruația ar opri brusc creșterea, însă acest lucru nu se întâmplă. Fetele mai pot crește între 2 și 5 centimetri după prima menstruație. Când părinții întreabă dacă dezvoltarea s-a încheiat, medicul le explică faptul că plăcile de creștere din oase trebuie să fie închise ca procesul să se oprească complet. O radiografie a mâinii poate arăta acest lucru.
Fiecare copil crește în ritmul său, iar această variație este normală.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
