Copiii au nevoie să se joace liber, să descopere și să experimenteze, ideal în natură. Totuși, tot mai mulți copii sunt privați de aceste experiențe vitale pentru dezvoltarea sănătoasă a creierului lor. Această situație este cunoscută sub numele de „extincția experienței” și este determinată de timpul petrecut în fața ecranelor, fie din ignoranța părinților, fie din necesitatea de a lucra sau de a rezolva sarcini casnice.
Care sunt efectele lipsei de contact cu natura asupra copiilor? Cum contribuie joaca liberă și explorarea mediului natural la dezvoltarea creierului?
Elvira Perejón, expertă în neuroeducație, specializată în neuropsihologia copilului și adolescentului, bunăstare digitală, învățătoare pentru învățământul primar și preșcolar, formatoare, a răspuns la aceste întrebări și multe altele pentru hola.com.
SURSA FOTO: freepik.com @senivpetro
Trăim într-o epocă în care mulți copii știu să folosească un ecran înainte de a ști să se urce într-un copac. Aceasta poate părea o schimbare firească, dar din perspectivă neuroeducațională, este un semnal alarmant.
Cercetătorii numesc acest fenomen „extincția experienței”.
Termenul a fost inventat de ecologul japonez Masashi Soga și studiat de Miles Richardson și descrie modul în care noile generații pierd contactul direct cu natura și experiențele senzoriale reale. Tot mai puțini copii se joacă în pământ, simt mirosul mării, se stropesc în bălți sau își murdăresc mâinile explorând împrejurimile.
Lipsa jocului liber și a contactului cu natura afectează direct dezvoltarea creierului. Elvira Perejón subliniază că experiențele senzoriale și motorii - atingerea, mirosul, mișcarea, experimentarea - sunt extrem de importante pentru o dezvoltare sănătoasă.
Ele stimulează sistemul nervos, întăresc coordonarea, atenția și reglarea emoțională.
Un studiu publicat în revista People and Nature (2021) arată că legătura omului cu natura a scăzut cu peste 60% în ultimele două secole. Această realitate se reflectă în case, în locurile de joacă ale școlilor și în modul în care copiii interacționează cu mediul.
Când copiii cresc în medii urbane, structurate, cu puțină libertate de explorare, creierul lor primește mai puține oportunități de învățare naturală. Pe termen lung, acest lucru reduce curiozitatea, creativitatea și bunăstarea emoțională.
Lipsa contactului cu natura și a jocului liber afectează direct dezvoltarea creierului copilului. Atunci când un copil nu se mișcă, nu explorează și nu manipulează materiale reale, creierul său primește mai puțini stimuli esențiali pentru coordonare, memorie și autoreglementare.
O meta-analiză publicată în Environmental Research (2022) arată că cei care cresc aproape de medii naturale au o bunăstare fizică, emoțională și cognitivă mai ridicată. Un studiu realizat de ISGlobal în Barcelona indică faptul că elevii care au mai multe spații verzi în jurul școlii lor au o memorie de lucru mai bună și mai puțină neatenție.
Pe de altă parte, Academia Americană de Pediatrie avertizează că lipsa jocului liber crește stresul, reduce creativitatea și îngreunează reglarea emoțiilor. În practică, copiii care au mai puține experiențe din viața reală manifestă mai frecvent crize de furie și o toleranță mai scăzută la frustrare.
Aceasta nu înseamnă că au ceva în neregulă, ci că creierul lor are nevoie de experiențe reale pentru a se dezvolta echilibrat.
Ecranele nu sunt „inamicul”, dar devin problematice când înlocuiesc explorarea, mișcarea și joaca liberă. Problema nu sunt ecranele în sine, ci faptul că reduc timpul pe care copilul îl poate dedica experiențelor reale.
Asociația Spaniolă de Pediatrie arată că nicio perioadă petrecută în fața ecranelor nu este sigură înainte de vârsta de șase ani. În această etapă, creierul copilului are nevoie de experiențe senzoriale, motorii și sociale pentru a se dezvolta corect.
Realitatea este că majoritatea copiilor sub șase ani depășesc două ore zilnic în fața ecranelor, conform datelor Common Sense Media. Raportul „Media Use by Kids Zero to Eight” (2025) indică: copiii între 0 și 2 ani petrec în medie 1 oră și 3 minute, cei între 2 și 4 ani aproape 2 ore și 8 minute, iar cei între 5 și 8 ani, 3 ore și 28 de minute pe zi în fața ecranelor.
Timpul excesiv petrecut în fața ecranelor este asociat cu probleme de somn, dificultăți de atenție, autoreglare emoțională redusă și mai puține jocuri active sau interacțiuni sociale.
În practică, acest lucru se traduce prin crize de nervi, probleme de limbaj, toleranță scăzută la frustrare și capacitate redusă de concentrare. Problema nu sunt ecranele în sine, ci faptul că acestea ocupă spațiul destinat experiențelor reale: joaca liberă, plictiseala creativă, mișcarea și conectarea cu alți copii sau adulți.
Joaca nu este doar un divertisment. Este o nevoie biologică și cel mai puternic instrument pe care creierul copilului îl folosește pentru învățare. Joaca liberă nu trebuie privită ca o recompensă sau pierdere de timp, ci ca o necesitate vitală.
Când copiii se joacă, ei își dezvoltă abilitățile importante pentru a gândi, a se concentra și a-și gestiona emoțiile.
Aceste abilități se numesc funcții executive. Ele permit menținerea atenției, memorarea informațiilor, respectarea rândului, planificarea, rezolvarea problemelor și controlul impulsurilor. Fără acestea, învățarea, socializarea și gestionarea frustrării devin dificile.
Când joaca este înlocuită de ecrane, copiii pierd oportunitățile naturale de a exersa aceste funcții. Academia Americană de Pediatrie arată că lipsa jocului liber crește stresul, reduce creativitatea și îngreunează autoreglarea emoțională. Studii realizate de Universitatea Harvard, Science și Frontiers in Psychology confirmă că jocul liber și social îmbunătățește atenția, autocontrolul și planificarea.
Dezvoltarea limbajului este afectată și ea. Prin jocuri simbolice, cum sunt „de-a doctorul”, „de-a bucătarul” sau „de-a familia”, copilul exersează vocabularul, exprimă emoțiile și învață să ia rândul. Jocul simbolic dezvoltă simultan gândirea și limbajul. Protejarea timpului de joacă nu este un lux, ci o investiție în dezvoltarea cognitivă, emoțională și fizică a copilului.
SURSA FOTO: freepik.com @Petro Seniv 888
Explorarea și curiozitatea sunt nevoi fundamentale, la fel de importante ca mâncatul sau somnul. Creierul copilului învață atingând, gustând, mișcându-se și punând întrebări. Fiecare experiență de explorare (joaca cu pământul, mirosul unei flori, amestecul de nisip cu apă) generează mii de conexiuni neuronale.
Explorarea stimulează simțurile, mișcarea, atenția și limbajul. Afirmații precum „Uite ce am găsit!” sau „De ce plutește asta?” exersează curiozitatea, comunicarea și gândirea științifică. Această curiozitate spontană devine motorul învățării.
Explorarea activează zone ale creierului legate de atenție, memorie și motivație. Fiecare descoperire generează o „scânteie” de satisfacție care încurajează repetarea experienței. Când mediul este rigid sau înlocuit de ecrane, creierul devine mai pasiv, mai puțin creativ și mai puțin curios.
Copiii trebuie să „învețe făcând”, nu doar observând. Când ating, descoperă și greșesc, ei nu se joacă doar: își dezvoltă atenția, limbajul, gândirea critică, stima de sine și încrederea.
Da, contactul cu natura este extrem de important, spune experta. Joaca în aer liber îmbunătățește coordonarea, atenția, somnul și reglarea emoțională, dar are și efecte directe asupra sănătății vizuale și fizice.
Miopia infantilă a devenit o problemă globală: conform British Journal of Ophthalmology (2021), unul din trei adolescenți va fi miop până în 2030, iar riscul este mai mare la cei care petrec puțin timp în aer liber. Studii din JAMA Ophthalmology și Academia Americană de Oftalmologie arată că două ore de joacă în aer liber zilnic reduc riscul de miopie cu până la 40%, datorită expunerii la lumina naturală.
Mișcarea zilnică în natură ajută și la prevenirea obezității. OMS arată că peste 30% dintre copiii europeni sunt supraponderali sau obezi. Această creștere este corelată cu reducerea jocului activ și creșterea timpului petrecut în fața ecranelor.
Un contact frecvent cu natura îmbunătățește bunăstarea fizică, emoțională și cognitivă, arată Environmental Research (2022). ISGlobal din Barcelona confirmă că elevii cu mai multe spații verzi în jurul școlilor au memorie de lucru mai bună și mai puține probleme de atenție.
Natura oferă experiențe pe care niciun ecran nu le poate înlocui. Fiecare minut de joacă în aer liber este o investiție în sănătatea copilului, în dezvoltarea creierului și în echilibrul emoțional.
Chiar și în medii urbane, o oră petrecută în parc, o plimbare în lumina naturală sau o după-amiază la soare are efecte semnificative asupra dezvoltării cognitive, emoționale și fizice a copiilor.
„Da, parcul poate fi o alternativă excelentă, dar nu toate parcurile oferă aceleași experiențe. Mediile cu iarbă, sol, copaci sau nisip stimulează mai bine simțurile și echilibrul decât locurile de joacă acoperite cu cauciuc sau plastic, unde creierul copilului primește mai puține experiențe reale. Chiar și așa, dacă singurul loc disponibil este un parc cu suprafețe cauciucate, ieșirea afară este mai bună decât statul în fața ecranelor. Cel mai important este ca cei mici să fie în mișcare, să se joace, să primească lumină naturală și să interacționeze cu alți copii”, mai spune experta.
„Ceea ce face diferența este prezența adultului. Joaca are cel mai mare impact când un adult este implicat, privește, ascultă și împărtășește momentul. Dincolo de tobogane și leagăne, ceea ce îmbogățește cu adevărat un copil este conexiunea cu persoana care se joacă alături de el”, subliniază Elvira Perejón.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
