În ultimii ani, tot mai mulți părinți și bunici au început să-și pună întrebări legate de unele obiceiuri parentale tradiționale. De la faptul că nu își cer scuze copiilor, până la așteptarea ca micuții să îmbrățișeze orice adult care le cere asta, multe dintre aceste practici sunt astăzi privite cu alți ochi.
Accesul crescut la informații susținute de psihologie, prin intermediul rețelelor sociale, podcasturilor și cărților de parenting, i-a determinat pe mulți să-și regândească abordarea în relația cu cei mici.
Conceptul de parenting blând a schimbat regulile jocului pentru mulți părinți. Acesta pune accent pe comunicare, validare emoțională și respect, fără a renunța la limite clare și reguli sănătoase.
Însă, uneori, nu doar cum le vorbim copiilor contează, ci și ce le spunem.
Kristin Gallant, coach pentru părinți, și Deena Margolin, terapeută autorizată în domeniul familial și conjugal, cele două specialiste din spatele cunoscutei platforme „Big Little Feelings”, au dezvăluit într-un interviu pentru Parade o expresie foarte frecvent folosită de adulți.
Deși este bine intenționată, mesajul ei poate fi greșit interpretat. Iar vestea bună? Există alternative simple, empatice și eficiente, pe care le putem folosi în schimb.
„Ei bine, ca în cazul multor lucruri, nu este vorba că nu ai voie să o spui niciodată. Nu e ceva teribil, iar copilul sau nepotul tău nu va fi afectat pe viață dacă o aude. Însă aceasta este o concepție greșită destul de des întâlnită”, explică Kristin Gallant.
„Dar, odată ce afli de ce recomandăm să o folosești mai rar, s-ar putea să îți spui: Poate ar fi bine să reformulez sau să aleg altceva în loc.”
Expresia la care se referă?
„Ai grijă!”
„Avem cele mai bune intenții când o spunem, ne iubim copiii și vrem să fie în siguranță”, spune Deena Margolin.
„Dar știm, de asemenea, că atunci când le permitem să exploreze, să își asume riscuri sau să facă greșeli, toate aceste experiențe contribuie esențial la dezvoltarea lor.
Așadar, întrebarea este: Cum îi putem învăța să fie cu adevărat atenți, fără să îi facem anxioși sau temători? Și, în același timp, cum îi încurajăm să își asume riscuri potrivite vârstei lor?”
SURSA FOTO: freepik.com @AntonyGridin
„Când îți urmărești copilul și repeți constant: «Ai grijă, ai grijă, ai grijă», ajungi, fără să-ți dai seama, într-o situație periculoasă, pentru că atunci când chiar apare un pericol real, cum ar fi o sobă încinsă sau o mașină, copilul te ignoră.
Nu mai reacționează la avertismentul tău, pentru că l-a auzit prea des, în contexte banale”, explică Kristin Gallant.
„Și atunci, exact când apare riscul adevărat, copilul spune: «Eh, orice...» și merge mai departe. Acesta este unul dintre motivele principale pentru care recomandăm să folosești o formulare diferită.”
Deena Margolin completează: „Când spunem mereu «Ai grijă», acele cuvinte ajung să nu mai aibă nicio greutate pentru copil. Pur și simplu nu mai înseamnă nimic. În plus, pentru copiii mici, această expresie este adesea prea vagă. Nu înțeleg exact ce li se cere, pentru că nu e suficient de clară sau de concretă.”
„Putem înlocui acel clasic «ai grijă» cu expresii care chiar îi ajută pe copii să-și dezvolte conștientizarea de sine și să-și exerseze gândirea critică”, explică Deena Margolin.
Iată opt dintre sugestiile lor preferate:
Îi ajută pe copii să devină mai atenți la mediul din jur și să-și observe pașii.
Oferă o instrucțiune clară și practică, potrivită mai ales în contexte în care este nevoie de stabilitate sau siguranță.
„Această întrebare este minunată”, spune Margolin.
„Îi ajută să devină conștienți de acțiunile lor și să gândească înainte.”
„Copiii sunt adesea tentați să urce pe pietre sau borduri. În loc să le spunem doar să fie atenți, îi putem încuraja să evalueze singuri riscul și să ia decizii informate”, explică Margolin.
„Este una dintre preferatele mele”, adaugă ea. „Le dă autonomie, dar și siguranța că suntem acolo pentru ei, dacă au nevoie.”
Această întrebare îi ajută pe cei mici să se autoevalueze și să își observe emoțiile în legătură cu situația în care se află.
„Când copiii se cațără, le reamintesc că au la dispoziție propriul corp ca resursă, mâinile și picioarele sunt instrumente grozave”, spune Margolin.
„Copiii mei adoră pietrele, așa că le spun adesea: «Observați cât de alunecoase sunt pietrele înainte de a merge pe ele». Le captează atenția și îi ajută să se concentreze asupra detaliilor relevante”, explică Margolin.
Potrivit lui Kristin Gallant, cheia pentru a-i ajuta pe copii pe termen lung nu este să găsești mereu cele mai bune cuvinte, ci să fii tu un exemplu.
„Cel mai bun mod prin care copilul tău învață să fie un om bun nu este să-i ții discursuri perfecte, ci să vadă cum te porți tu. Dacă vrei să fie respectuos, arată-i cum tratezi tu oamenii cu respect. Dacă vrei să fie amabil, chiar și în momentele stresante, cum ar fi în trafic, când ești nervos, arată-i că poți rămâne calm și politicos”, explică ea.
Așadar, dacă vrei ca micuțul tău să învețe cum să fie prudent, dar și curajos, cum să exploreze, dar și să se protejeze, începe prin a folosi aceste expresii și în propriul tău comportament.
Joacă-te împreună cu el și transformă aceste lecții în momente reale, în care învață, se distrează și se dezvoltă!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil