Par inofensive, chiar pline de afecțiune, dar unele expresii frecvent folosite de bunici pot, fără intenție, să-i facă pe copii mai vulnerabili. Psihologii explică de ce este mai bine să le evităm și cum pot fi înlocuite.
Sărbătorile în familie, ceaiurile de miercuri după-amiază sau zilele petrecute la bunici rămân, adesea, printre cele mai frumoase amintiri ale copilăriei.
Însă, uneori, chiar și cele mai bine intenționate cuvinte pot lăsa urme neplăcute. O remarcă aparent banală, un comentariu spus în glumă sau o replică repetată des pot submina încrederea unui copil.
„Cuvintele au un impact imens asupra modului în care copiii ajung să se perceapă pe ei înșiși și asupra felului în care se raportează la adulți”, explică psihologul pediatric Ann-Louise Lockhart, pentru HuffPost.com.
Pentru ca relația dintre bunici și nepoți să fie una sănătoasă și de durată, specialiștii recomandă să fim mai atenți la limbajul pe care îl folosim, nu doar în timpul sărbătorilor, ci pe tot parcursul anului.
SURSA FOTO: freepik.com @Wavebreak Media
Poate părea o complicitate tandră: oferi o bomboană „pe ascuns”, permiți încă o oră de televizor și șoptești cu zâmbetul pe buze: „Rămâne secretul nostru!”
Totuși, în spatele acestei gesturi aparent nevinovate, se ascunde un risc real.
„Astfel de comportamente subminează autoritatea părinților și pot transmite copilului mesajul greșit, acela că unele lucruri trebuie ținute ascunse, chiar și față de părinți”, explică psihologul Zainab Delawalla pentru Huffpost.com.
În situații grave, cum ar fi cazuri de hărțuire sau comportamente nepotrivite din partea unui adult, copilul ar putea ezita să ceară ajutor, tocmai pentru că a învățat că „secretele” nu se spun.
Ce poți spune în schimb:
„Dacă vrei să vorbești cu mama și tata despre asta, poți să o faci, sunt sigur/ă că vor înțelege.”
Sau: „Mi-ar plăcea să te bucuri de asta, dar mai întâi voi vorbi cu părinții tăi.”
Comentariile legate de aspectul fizic sau greutate, chiar și făcute în glumă sau cu intenții bune, pot răni.
„Aceste remarci pot avea un impact de durată asupra stimei de sine, iar copiii nu le uită ușor, nici măcar atunci când devin adulți”, avertizează psihologul Ann-Louise Lockhart.
Compararea copilului cu frații, observarea siluetei sau a mărimii hainelor întărește ideea că valoarea lui depinde de felul în care arată, o percepție periculoasă, mai ales în formarea imaginii de sine.
Ce poți spune în schimb:
„Mă bucur atât de mult să te văd!”
„Pari atât de fericit/ă! Ce te pasionează în perioada asta?”
Întrebările deschise despre interesele și activitățile copilului contribuie la construirea unei relații mai autentice și profunde.
Chiar și spusă în glumă, o astfel de remarcă despre cât mănâncă un copil poate avea consecințe neplăcute.
„Comentariile despre obiceiurile alimentare pot genera rușine, confuzie și pot afecta relația sănătoasă cu mâncarea”, explică psihoterapeuta Andrea Dorn.
Indiferent dacă lăudăm copilul că și-a terminat tot din farfurie sau ne mirăm că abia a gustat, intervențiile noastre îi pot perturba capacitatea naturală de a-și asculta senzațiile de foame și sațietate, esențiale pentru o dezvoltare sănătoasă.
Ce poți spune în schimb:
Nimic! Sau, dacă vrei să intervii: „E minunat că îți asculți corpul.”
Cel mai important este să fii un model, spunând: „Simt că am mâncat suficient, mă opresc.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil