Înainte să corectezi comportamentul nepotrivit al copilului tău, ar trebui să înțelegi metafora aisbergului, sfătuiesc specialiștii

Țipete, crize de furie, plâns prelungit, neascultare, opoziție și chiar agresivitate. Când copilul tău are un comportament dificil, primul impuls este să oprești imediat acea reacție. Pentru asta, folosești diverse metode, unele mai educative decât altele, de la predici dramatice până la recompense condiționate, retragerea unor privilegii sau chiar amenințări.

Multe dintre aceste metode funcționează, trebuie spus. Copilul se liniștește și lucrurile par să revină la normal, dar doar pentru o perioadă scurtă. Apoi, comportamentul reapare în alte contexte sau sub alte forme.

De ce se întâmplă asta? Nu pentru că al tău copil ar fi răsfățat, ci pentru că, de multe ori, te oprești la ceea ce se vede și nu analizezi mai departe comportamentul. Astfel, nu tratezi cauza reală a problemei. Iar acesta este unul dintre motivele principale pentru care, pe măsură ce copiii cresc, devin greu de gestionat.

Metafora aisbergului te ajută să înțelegi comportamentul copilului tău

Dacă ai văzut vreodată o fotografie cu un aisberg, știi că partea vizibilă deasupra apei este foarte mică. Cea mai mare parte, masa uriașă care îl susține, rămâne sub apă și nu se vede pentru cei care trec pe lângă el.

Metafora aisbergului apare în psihanaliză și explică teoria minții formulată de Sigmund Freud, care spune că o mare parte din ceea ce simți, gândești sau faci este influențată de procese mentale aflate în afara conștiinței tale.

Această imagine te ajută să înțelegi și comportamentul copilului tău. Când face ceva ce numești „rău”, tu vezi doar partea vizibilă. Ceea ce etichetezi rapid drept „comportament problematic” este, de fapt, expresia unei lumi interioare mult mai complexe, pe care ai nevoie să o înțelegi. Ce se ascunde sub suprafață?

Emoții neexprimate. Copilul tău poate simți tristețe, frustrare, plictiseală sau poate fi copleșit de stimuli, dar nu reușește să exprime aceste stări în cuvinte. Acest lucru apare frecvent la vârste mici, când emoțiile se manifestă prin reacții fizice intense.

Nevoi afective neîmplinite. Psihologia adleriană susține că fiecare persoană are nevoie să fie văzută, ascultată și iubită. Dacă aceste nevoi nu sunt împlinite, copilul dezvoltă ceea ce specialiștii numesc „scopuri greșite”. În acest fel, încearcă să obțină conexiune, dar folosește strategii ineficiente, pentru că nu are încă abilitățile necesare pentru a se exprima clar.

Abilități în dezvoltare. De multe ori, comportamentele dificile apar pentru că al tău copil nu are aceeași capacitate ca un adult de a se autoregla, de a-și controla impulsurile, de a aștepta sau de a spune clar ce își dorește. Aceste abilități depind de cortexul prefrontal, care se maturizează complet abia în jurul vârstei de 25 sau 27 de ani.

Abilitatea copiilor de a recunoaște emoțiile de bază începe să se dezvolte în jurul vârstei de 2 ani

Este util să știi că abilitatea copiilor de a recunoaște emoțiile de bază începe să se dezvolte în jurul vârstei de 2 ani. În jurul vârstei de 3 ani, copilul începe să folosească aceste etichete pentru a exprima ce simte, iar între 4 și 5 ani începe să înțeleagă emoții mai complexe.

Totuși, faptul că recunoaște emoțiile nu înseamnă că înțelege și cauzele lor. Un studiu realizat la UNED arată că un copil de 3 ani poate înțelege de ce apare frica, dar nu reușește să înțeleagă motivele furiei decât mai târziu. Asta înseamnă că, în spatele unei crize de furie sau al unei opoziții, există o lume emoțională pe care copilul tău abia începe să o descifreze.

Când îi spui copilului tău „nu mai țipa” sau „nu mai plânge”, reacționezi doar la partea vizibilă a problemei. Dacă vrei să rezolvi situația, ai nevoie să mergi mai departe.

Metafora aisbergului te invită să te oprești, să respiri și să te întrebi ce se ascunde în spatele comportamentului. Nu cauți o scuză pentru comportamentul dificil, ci încerci să înțelegi cauza, ca să o poți corecta.

Dacă observi comportamentul problematic, pune-ți aceste întrebări

Dacă observi că un comportament problematic apare des, în loc să dai vina pe copil, îți poți pune câteva întrebări.

Ce încearcă să îți transmită prin acest comportament?
Ce emoție se află în spate?
De ce are nevoie de la tine?

Este posibil ca al tău copil să caute atenție, să aibă nevoie de mai mult timp petrecut cu tine sau să simtă că nu este ascultat. Poate își dorește mai multă autonomie sau are nevoie de reguli mai clare ca să înțeleagă ce se așteaptă de la el. Comportamentul poate ascunde gelozie, anxietate sau nesiguranță.

Când înțelegi că al tău copil nu se comportă astfel fără motiv, ci reacționează la o nevoie neîmplinită sau la o abilitate încă în formare, reușești să gestionezi mai bine situația și să îi oferi sprijinul de care are nevoie.

Data viitoare când comportamentul copilului te copleșește, amintește-ți de aisberg. Ceea ce vezi este doar o mică parte. Dacă te concentrezi doar pe reacția vizibilă, riști să nu rezolvi nimic. Privește cu interes și fără judecată ce se întâmplă dincolo de aparențe, pentru că acolo începe schimbarea reală.