În ultimii ani, „gentle parenting” a cucerit părinții din toată lumea: multă empatie, calm, conectare, fără pedepse umilitoare. În același timp, a crescut nemulțumirea față de ceea ce unii văd ca un parenting „prea blând”, care evită limitele ferme.
Dezbaterea s-a reaprins în această vară după ce The Economic Times a relatat despre date care sugerează că, pe termen lung, copiii performează mai bine atunci când părinții combină căldura cu reguli clare, o abordare apropiată de „tough love” în sensul sănătos al termenului, nu de duritate punitivă.
SURSA FOTO: freepik.com @standret
„Gentle parenting” a fost popularizat drept o mentalitate centrată pe respect, empatie și reglaj emoțional, dar care include totuși menținerea limitelor, partea pe care mulți o omit când o aplică în viața reală.
Experții atrag atenția că blândețea nu exclude regulile; dimpotrivă, ele trebuie ținute cu fermitate, însă fără violență sau rușinare.
În cultura populară, „tough love” a fost confundat uneori cu autoritarismul rece. În cercetarea psihologică, însă, rezultatele cele mai bune se leagă de stilul autoritativ: părinți calzi și implicați, care stabilesc așteptări clare și consecvente și le aplică rezonabil. Stilurile autoritar (dur, bazat pe frică) și permisiv (fără reguli) au rezultate mai slabe; neglijența, cele mai proaste.
Relatarea The Economic Times se bazează pe rezultate prezentate ca urmărind mii de copii pe termen lung: copiii crescuți cu structură și căldură, nu doar cu empatie fără limite, obțin scoruri mai bune la 11 ani, ceea ce ridică un semn de întrebare asupra ideii că „bunătatea” singură e suficientă pentru responsabilitate. Mesajul nu este „fii dur”, ci „fii cald și ferm”.
Această concluzie rezonează cu meta-analizele și sintezele academice din ultimul deceniu, care arată constant că stilul autoritativ este asociat cu performanță școlară mai bună, comportament prosocial și sănătate mentală mai solidă.
Academia Americană de Pediatrie este clară: lovirea, umilirea, amenințările și frica nu au ce căuta în disciplină. Recomandarea lor este „disciplina pozitivă”: reguli explicite, întăririle comportamentelor dorite, consecințe naturale sau logice, relație sigură. Asta înseamnă că „tough love” sănătos în 2025 nu are nimic în comun cu pedepsele fizice sau rușinarea.
În paralel, neuroștiința dezvoltării ne reamintește că baza autoreglării se construiește prin interacțiuni „serve and return”, schimburi calde, previzibile, în care adulții răspund la semnalele copilului.
Când aceste interacțiuni coexistă cu limite coerente, copiii învață atât limbajul emoțiilor, cât și regulile lumii reale., notează developingchild.harvard.edu.
Articole critice apărute în presa de psihologie semnalează un efect secundar al „gentle parenting” aplicat incorect: părinții, mai ales mamele, se simt presați să fie perfecți emoțional și evită să spună „nu” de teamă să nu „rănească” copilul.
Consecința poate fi confuzia limitelor la copii și epuizarea adultului. Din nou, soluția nu e să „te întorci la frică”, ci să reintroduci limite explicite, ținute consecvent și cu calm, subliniază specialiștii Psychology Today.
SURSA FOTO: freepik.com @travnikovstudio
Programele de training parental evaluate riguros arată că atunci când părinții învață să stabilească așteptări clare, să ofere consecințe previzibile și să mențină relația caldă, scad problemele de comportament și crește cooperarea.
Rezultatele se văd atât în studii randomizate, cât și în sinteze sistematice.
Aceeași direcție apare și în dezbaterea media internațională din 2025: tot mai multe voci propun un „recalibrat” al blândeții, spre ceea ce psihologia numește de zeci de ani autoritate caldă.
În casele în care regulile sunt puține, clare și previzibile, iar părinții le mențin fără țipete și fără rușinare, copiii învață repede ce se așteaptă de la ei.
A explica pe scurt „de ce-ul”, a valida emoția („înțeleg că ești furios”) și a aplica aceeași consecință de fiecare dată sunt elementele care construiesc responsabilitatea. E exact punctul de întâlnire dintre blândețe și fermitate pe care îl sugerează atât pediatria, cât și literatura științifică despre stilurile parentale.
Dacă „tough love” e înțeles ca fermitate cu respect, nu ca frică, iar „gentle” e înțeles ca empatie cu limite, nu ca renunțare la reguli, cele două tabere devin mai puțin opuse decât par.
Datele actuale și recomandările instituțiilor medicale converg către același model: conectare caldă + limite consecvente + consecințe non-violente. Acolo se formează responsabilitatea, autocontrolul și reziliența care țin toată viața.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil