Când copiii devin „șefii”. Fenomen îngrijorător în familiile din ziua de azi: Cum au ajuns cei mici să ia deciziile în locul părinților și ce efecte are asta asupra viitorului lor

De ce pare că rolurile s-au inversat

Tranziția a fost subtilă și lentă. Copiii sunt adesea cei cu mai multă „autonomie digitală”, cei care dictează ritmul conversațiilor și, uneori, programul familiei.

Termenul „copiii șefi” capătă sens când tehnologia, presiunile sociale și cultura performance-ului alunecă ușor spre modelul părinților-performer, care, în efortul de a fi conectați, pierd claritatea rolului lor.

SURSA FOTO: freepik.com @freepik

Podcasturile contemporane discută adesea despre ce înseamnă să-ți schimbi complet stilul de parenting pentru a evita ca viața familială să devină un joc în care copilul deține mereu controlul.

CITEȘTE ȘI Cele mai neglijate abilități de viață pe care copiii trebuie să le învețe urgent, potrivit experților în parenting. Cum le poți dezvolta acasă pentru a crește copii rezilienți

Autonomie inversată: Când copilul preia frâiele în casă

Poate părea paradoxal, dar supravegherea intensă a părinților creează nevoi urgente de autonomie la copii și dorința de a face un pas înainte, deseori cu rezistență sau atitudini de tip „eu decid”.

Un articol recent menționează că „elevii de grădiniță care primesc prea multe ordine în viața de zi cu zi manifestă dificultăți în autoreglare și autonomie”, un efect vizibil în momentul în care copilul se revoltă la orice mică cerere, notează stanford.edu.

Ego-parenting: Controlul devine identitate și problemă

Psihologii avertizează acum asupra fenomenului denumit „ego-parenting”: atunci când părinții își anulează propriile nevoi emoționale și independența pentru a menține o imagine impecabilă în ochii celorlalți.

Potrivit dr. Caroline Fenkel, parentingul bazat pe propria satisfacție de imagine poate genera anxietate, perfecționism și relații bazate pe condiționalitate a afecțiunii, conform nypost.com.

Cum se recâștigă echilibrul

SURSA FOTO: freepik.com @amixstudio

În această dinamică, instrumente precum „two great choices” devin salvatoare. Această strategie, enunțarea a două opțiuni rezonabile și acceptate, redă controlul părinților în mod respectuos și eficient.

Dr. Claire Lerner de la Zero to Three explică cum se reduce lupta de putere: copilul păstrează autonomie în limite sigure, iar părintele reafirmă autoritatea într-un mod calm și clar, notează lernerchilddevelopment.com.

O reconectare necesară: Renunțăm la rolul de „prieten” și regresăm natural

Richard Hogan, terapeut din Irlanda, afirmă că încercarea părinților de a fi proprii prieteni ai copiilor poate eroda granițele sănătoase.

În schimb, coerența, limitele clare și cooperarea empatică construiesc siguranță emoțională.

Astfel, copilul nu simte imperiul prieteniei ca pe o responsabilitate, ci ca pe o relație în care părintele își menține zona de ghidaj.

Ideea nu este să restabiliți controlul prin forță, ci prin echilibru: mai puține trenduri, mai multă prezență. Transformarea începe atunci când copilul simte că îl asculți și totuși există un adult care conduce direcția cu empatie.

VEZI ȘI:

Dovedit științific: Copiii moștenesc inteligența de la acest părinte! Concluziile unui studiu de amploare

Copiii care par mai maturi decât vârsta lor au, de fapt, aceste trăsături. Profesor psiholog: „E un dar, dar și o provocare”

Cele cinci cuvinte care cresc reziliența emoțională a copilului. Specialiști: „Funcționează chiar în zilele stresante”

„Dacă e să-l înveți o singură abilitate pe copilul tău, să fie aceasta”, spune un psiholog. „Influențează tot: relațiile, școala, încrederea!”