Simți că modul de a-ți educa copiii nu este 100% „al tău”? Că uneori reproduci tipare, credințe sau acțiuni care de fapt nu au nimic de-a face cu esența ta?
Poate reproduci un model de parenting pe care l-ai experimentat în copilărie, alături de părinții tăi. Și este normal, asta se întâmplă foarte frecvent. Ceea ce am trăit în copilărie ne lasă o amprentă, are un impact incontestabil. Astfel, este normal ca modul în care am fost educați în copilărie să influențeze modul în care ne educăm copiii. În cele din urmă, vorbim de tipare extrem de interiorizate pe care le reproducem fără să ne dăm seama.
Cu toate acestea, uneori aceste modele parentale se dovedesc a fi dăunătoare copiilor. Vorbim despre modele parentale toxice. Dar, ce este un model de parenting toxic și cum să-l identificăm și să-l schimbăm pentru a favoriza dezvoltarea copiilor noștri?
În ciuda convingerii că luăm decizii conștiente și libere în educația copiilor noștri, realitatea este că toți moștenim credințe, tipare și modele din copilărie, pe care le reproducem în mod inconștient în relația cu proprii noștri copii. Educația pe care o oferim se formează din aceste influențe, dar și din alegerile pe care le facem în mod deliberat, din identitatea noastră ca părinți și din așteptările noastre.
Important este să facem lumină asupra tuturor acestor lucruri și să începem să conștientizăm factorii care ne influențează actualul model parental.
Atunci când discutăm despre modelele parentale toxice, ne referim la un set de practici și comportamente care pot avea un impact negativ asupra dezvoltării fizice și emoționale a copiilor noștri. Aceste modele pot varia în intensitate, de la forme extreme, cum ar fi abuzul, la modele mai subtile, dar totuși dăunătoare, precum autoritarismul și pedeapsa excesivă.
Este important să identificăm și să evităm astfel de modele pentru a crea un mediu favorabil dezvoltării copiilor noștri.
Identificarea și evitarea modelelor toxice de parenting sunt esențiale pentru a crea un mediu sigur și susținător în care copiii noștri să poată crește și se dezvolta în mod sănătos. Este important să fim conștienți de practicile și comportamentele noastre, să ne educăm și să ne informăm despre alternativele sănătoase de parenting.
Norocul nostru este că putem schimba ceea ce am „moștenit” sau învățat de la părinți, uneori fără să ne dăm seama, prin conștientizare și acțiune.
În loc să căutăm vinovați sau să rămânem prizonieri ai trecutului, este esențial să înțelegem motivele din spatele acțiunilor noastre și să căutăm modalități de a le schimba. Prioritatea noastră trebuie să fie găsirea stilului sau modelului de parenting care avantajează cel mai bine dezvoltarea copiilor noștri și cu care ne simțim confortabil.
SURSA FOTO: freepik.com @senivpetro
Pentru a înțelege mai bine influența modelelor parentale asupra vieții noastre, este important să fim conștienți de experiențele și amintirile pe care le-am avut în legătură cu educația primită. Un exercițiu util pentru aceasta este linia vieții, o reprezentare grafică a experiențelor noastre, axată pe modelele parentale. Prin identificarea reperelelor pozitive și negative, putem înțelege mai bine impactul acestora asupra vieții noastre și să ne concentrăm pe schimbarea modelelor toxice.
Pentru a realiza linia vieții, desenăm o axă orizontală pe o pagină și o împărțim în secțiuni care corespund diferitelor etape ale vieții noastre. Ne concentrăm pe momentele în care am avut interacțiuni semnificative cu părinții și pe educația primită. Vom marca pe axă vârstele sau perioadele de timp și apoi vom adăuga reperele pozitive și negative.
Identificăm momentele în care am avut experiențe pozitive în legătură cu părinții noștri. Acestea pot include gesturi de iubire și încurajare, sprijinul în dezvoltarea abilităților și susținerea în realizarea visurilor. Reperele pozitive pot fi plasate în partea de sus a liniei vieții, simbolizând influența benefică a acestor experiențe în viața noastră.
Este important să identificăm și să marcăm momentele în care am avut experiențe negative sau dăunătoare în ceea ce privește educația primită de la părinți. Acestea pot include pedepse excesive, critici constante, lipsa de sprijin sau alte practici toxice. Reperele negative sunt plasate în partea de jos a liniei vieții, reflectând impactul nefavorabil pe care l-au avut asupra noastră.
După ce am trasat reperele pozitive și negative pe linia vieții, este important să ne întrebăm cum aceste experiențe ne-au influențat viața și modul în care ne percepem astăzi. Putem scrie pe o foaie de hârtie gândurile și emoțiile pe care le avem în legătură cu fiecare reper și să reflectăm asupra modului în care acestea au contribuit la formarea noastră ca persoane.
Odată ce ați identificat acele modele; de exemplu, suprasolicitare din partea părinților, așteptări foarte rigide, autoritarism, lipsă de afecțiune, pedepse... Încearcă să te gândești la acele acțiuni, aceleași pe care le-ai trăit, pe care le reproduci cu copiii tăi.
Primul pas este să-l identifici și apoi să lucrezi la schimbare.
Este important să înțelegem că modul în care părinții noștri ne-au crescut era situat într-un context social și istoric foarte diferit, din moment ce erau alte vremuri, în care poate că era în regulă să lovești copilul din când în când, sau să le impună lucruri.
Dar lucrurile se schimbă, societatea evoluează. Începeți să vă puneți la îndoială convingerile despre parenting. Cu siguranță, ca toată lumea, ați moștenit numeroase moduri de a gândi care pe vremea părinților noștri „erau normali”, dar acum nu.
Identificați aceste idei și începeți să le puneți la îndoială; de ce gândesc eu așa? În ce măsură este aceasta o credință „a mea”? Se poate aplica asta astăzi? Cum se simt copiii mei dacă am această convingere?
Este clar că schimbarea modelului de parenting nu va fi ușoară, darămite ceva rapid. Schimbarea va fi progresivă.
Așa că vă încurajăm să o faceți puțin câte puțin. Dacă, de exemplu, ai identificat că ești foarte rigid și încurajezi disciplina excesivă cu copiii tăi, poți încerca să găsești de la o zi la alta o mică acțiune pe care să o poți schimba.
Dacă, de exemplu, ceri copiilor să-și termine întotdeauna toate temele înainte de ora șapte și, de asemenea, să le facă singuri, începe prin a-ți oferi ajutorul dacă au nevoie de puțină întărire și dă-le șansa de a le termina mai târziu.
Sunt doar idei, dar le poți adapta la acele acțiuni pe care le consideri toxice în creșterea lor și care te îndepărtează de educația pe care chiar vrei să le oferi.
Părintele respectuos, antagonist modelelor parentale toxice, este unul care ține cont de nevoile copiilor și respectă ritmurile acestora.
Pentru a scăpa de aceste modele toxice, alege să-ți însoțești copiii fără a pune presiune asupra lor. De exemplu, în loc să le ceri să nu facă anumite lucruri, arată-le ce lucruri pot face.
Nu recurgeți la pedepse (s-a demonstrat că această strategie nu este educațională, ci doar punitivă, întrucât nu oferă nici o învățătură copilului).
Dacă doriți să evitați să repetați modele parentale toxice cu copiii, începeți prin a-i cunoaște și de acolo să vă conectați cu ei. Individualizează parentingul și întreabă-te de ce au ei nevoie?
Și, pe de altă parte, pe lângă cunoașterea modului lor de a fi și de a gândi, identifică stadiul de dezvoltare prin care trec copiii tăi.
Sunt în copilărie, pubertate sau adolescență? În ce stadiu evolutiv se află? Știind acest lucru, vă va ajuta să vă ajustați așteptările despre ei, la ce vă puteți aștepta și ce nu, cum le puteți respecta ritmurile etc.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil