Devalorizarea emoțională și delegitimizarea emoțiilor: ce impact au acestea asupra copiilor și relației noastre cu copiii noștri? Și ce este devalorizarea emoțională, în practică și cu exemple concrete, și cum să nu o implementăm.
Devalorizarea emoțională, acel ansamblu de cuvinte și atitudini care tind, nu neapărat cu rea-credință și cu intenție rea să înlăture greutatea și legitimitatea din emoțiile celorlalți, este, din păcate, o practică foarte comună și absolut normalizată în societate; în special, există unele emoții care nu sunt niciodată complet legitimate, cum ar fi tristețea, furia sau sentimentele judecate ca fiind negative.
Să începem de la asta pentru a spune că este foarte frecvent ca noi, părinții, să cădem în această atitudine eronată și periculoasă chiar și cu copiii noștri, tocmai pentru că legitimitatea emoțiilor face, din păcate, parte din ceea ce ne înconjoară, și ne-am obișnuit cu faptul că este normal (nu, de fapt nu este).
Vestea bună este că, cu puțină conștientizare și atenție, putem inversa tendința și ne putem ajuta copiii în dezvoltarea lor emoțională pașnică și, de asemenea, în practică, putem ajuta lumea să devină mai empatică.
Devalorizarea emoțională față de copii este acel ansamblu de atitudini și cuvinte pe care părinții și adulții în general le folosesc față de copiii care manifestă emoții, de exemplu prin plâns sau momente de furie sau frică evidentă.
Expresii precum „Nu plânge, numai fetele plâng”, „Nu plânge, fii puternic”, „Copiii puternici nu plâng”, „Nu ai de ce să te temi” sunt doar câteva exemple de devalorizare emoțională.
Alteori, procesul de delegitimizare a ceea ce simt copiii presupune chiar ignorarea completă a manifestării emoțiilor, lăsarea lor să plângă și prefăcându-se că nu simt.
Chiar și în acest caz, mesajul pe care îl transmitem este „în viață, dacă arăți o emoție care nu este acceptată social, vei fi singur”:
La copii, emoțiile care sunt cel mai adesea și sistemic neacceptate și deci delegitimate sunt tocmai criza de furie, gelozie față de frații și surorile, frica.
Această primă reflecție ne aduce la primul punct de luat în considerare pentru a evita devalorizarea emoțiilor copiilor noștri, și anume:
Chiar credem că tristețea sau dezamăgirea ar trebui ignorate? Chiar credem că cei care sunt triști ar trebui lăsați în pace? Chiar credem că mânia ar trebui înăbușită într-un nod etern în gât, în loc să fie gestionată și transformată? Oare chiar credem că doar „cei slabi” plâng?
Dacă răspunsul este nu, putem începe să schimbăm societatea prin educația pe care o oferim copiilor noștri.
Așa că haideți să intrăm în practică și să vă arăt câteva metode practice de a învăța să legitimăm și să întâmpinăm emoțiile copiilor noștri, învățându-i să le gestioneze și să le „gestioneze”.
Emoțiile copiilor sunt puternice, trebuie să menținem mereu această conștientizare. Adesea, chiar și noi nu ne putem stăpâni frustrarea și furia și plângem.
Copiii experimentează toate acestea într-un mod mai puternic și mai dificil de controlat.
Dacă copilul tău plânge sau manifestă o teamă care în opinia ta este nemotivată, dacă experimentează gelozie sau sentimente „incomode” (din punctul nostru de vedere), în loc să ne închidem într-un „nu plânge” este mai util să așteptați câteva secunde sau minute cu ei, așezându-vă astfel încât fețele noastre să fie la nivel cu ale lor și să întrebați: ”Ce este? Ești speriat? Știu, e greu, nu? Vrei să stau aici cu tine?”
Conceptul este: numim acest sentiment cu el/ea, îi dăm un nume și așteptăm ca efectul să înceteze sau să scadă, tot datorită prezenței noastre.
Faptul că fiicei tale îi este frică de apă te îngrijorează pentru că te temi că nu va depăși niciodată această frică (puțin probabil) sau pentru că ești notoriu iubitor de mare și înotător profesionist?
Ești mai supărat că îi este frică de apă sau că alți copii par să nu le fie frică, așa că faci comparații între ea și ei și tu și ceilalți părinți? Greșești! Fiecare copil are temerile lui care trebuiesc înfruntate și nu judecate în funcție de așteptările noastre. Mai devreme sau mai târziu, cu ajutorul nostru, copiii vor depăși aceste temeri.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil