Nimeni nu ar trebui să vadă așa ceva vreodată. Cu atât mai puțin o fetiță de trei ani. Teodora Marcu, însărcinată, a fost împușcată mortal în plină zi, sub ochii copilului ei. Psihologii explică ce se petrece, în astfel de cazuri, în mintea unui copil martor la o asemenea traumă.
O zi obișnuită de vară, o plimbare. Teodora Marcu, însărcinată, alături de fetița ei de trei ani și alți copii. Iar în câteva secunde, totul se transformă în iad.
Un bărbat apare cu o armă ascunsă într-o pungă. Își fixează ținta. Trage. O dată. De patru ori. Fetița vede tot. Și viața ei se fracturează iremediabil în acel moment.
Psihologic vorbind, copilul nu are mecanismele cognitive și emoționale necesare pentru a înțelege ce s-a întâmplat. Dar va simți, cu o durere imposibil de pus în cuvinte, că mama ei nu mai este. Nu o mai ține în brațe. Nu o mai mângâie. Nu o mai salvează. Și, cel mai rău, a murit în fața ei.
„Într-un astfel de caz, putem vorbi despre o traumă severă și cu efecte pe termen lung.
Copilul e în etapa în care mama este tot universul. Nu are structura de gândire să înțeleagă moartea, dar știe că mama nu mai e.
Iar când acest lucru se întâmplă prin violență extremă, în fața ochilor lui, senzația este de moarte simbolică și pentru el. Este un șoc existențial”, explică un psiholog clinician cu experiență în traumă infantilă.
Un astfel de eveniment poate produce:
– stări de anxietate severă,
– coșmaruri repetitive,
– regres emoțional (copilul poate înceta să vorbească sau să se joace),
– crize de plâns aparent inexplicabile,
– tendința de a recrea prin joc violența trăită,
– și, cel mai grav, tulburare de stres post-traumatic (PTSD), cu posibile efecte care se pot întinde pe ani întregi, dacă nu chiar toată viața.
Fetița Teodorei nu va putea pune în cuvinte ce a văzut. Dar corpul și sufletul ei vor ține minte.
Poate ani la rând va refuza să aibă încredere în adulți, în bărbați, în viață. Poate se va simți vinovată fără să știe de ce. Poate va trăi cu frica absurdă că oricine o iubește poate fi ucis.
„La această vârstă, copiii internalizează evenimentele traumatice în mod confuz. Dacă nu există intervenție psihologică de urgență, riscul este ca trauma să se închidă în ea, să devină o parte invizibilă, dar toxică, a personalității în formare.
Va duce, mai târziu, la probleme de atașament, depresie, tulburări de comportament sau relații afective disfuncționale”, avertizează psihoterapeutul.
Robert Lupu, bărbatul care a împușcat-o pe Teodora Marcu, plănuise crima. Era urmăritorul ei de ani de zile. O cunoștea din adolescență. Fusese agresiv, violent, și împotriva lui existase un ordin de protecție.
Un sistem care trebuia să o apere a eșuat. Un stat care ar fi trebuit să-i ofere un adăpost a rămas spectator.
„Fiecare femeie ucisă este dovada unui sistem care a eșuat. Iar acest eșec este criminal”, spun și cei de la Centrul Filia, care organizează un protest în Piața Victoriei pentru a cere măsuri concrete de protecție a femeilor.
Dar dincolo de cifre, de legi și de proteste, rămâne o fetiță de trei ani. Rămasă fără mamă. Martoră la o moarte în direct. Și, poate, condamnată la o viață cu o rană care nu se va închide niciodată.
Această tragedie nu este un caz izolat. Este al 25-lea caz de femicid din România în 2025. Copii rămași orfani, femei ucise de foști parteneri, ordine de protecție care nu protejează.
Și o societate care încă se întreabă: „Dar de ce nu a plecat mai devreme?”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil