„Privirea de o mie de metri”, semnul celei mai profunde dureri. Ochii devin oglinda sufletului în momentele de tristețe sau traume

Data publicării:
Privirea de o mie de metri, semnul celei mai profunde dureri. Ochii devin oglinda sufletului în momentele de tristețe sau traume / FOTO: freepik.com @user20119892
Privirea de o mie de metri, semnul celei mai profunde dureri. Ochii devin oglinda sufletului în momentele de tristețe sau traume / FOTO: freepik.com @user20119892

Privind în adâncul ochilor cu atenție, poți descifra povești tăcute și emoții nespuse. Ochii devin oglinda sufletului în momentele de tristețe sau traume. 



În lumea psihologică, acest fenomen este denumit „privirea de o mie de metri”, un termen creat de artistul de război Thomas Lea în capodopera sa „The 2000 Yard Stare”. Prin această pictură, el ilustrează suferința unui marinar american în timpul bătăliei de la Peleliu, evidențiind angoasa psihologică profundă reflectată în privirea celor care au trăit experiențe traumatizante. Este o fereastră către durere și suferință, deschisă prin ochii celor care au supraviețuit momentelor grele.

Ce reflectă exact „privirea de o mie de metri”?

SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm

„Privirea de o mie de metri” este o oglindă a suferinței psihologice, un semnal al unei traume sau stres intens. Această expresie clinică se dezvăluie prin privirea unei persoane care a trecut prin momente dificile, manifestând angoasă, insensibilitate și lipsa plăcerii în ochi. Este ca o fereastră deschisă către durerea emoțională și psihologică profundă cauzată de experiențele tensionate.

Recunoașterea acestei priviri specifice nu este grea. Ochii devin trisști și plictisiți, reflectând disperarea și teama. Această privire rămâne adesea fixată, ca și cum mintea persoanei s-ar afla în altă dimensiune, în alt timp. Este o privire goală, simbolizând pierderea speranței și adaptarea profundă la mediul tensionat.

„Privirea de o mie de metri” este mai mult decât o expresie facială; ea ascunde o stare de deconectare mentală, o formă de disociere care apare ca răspuns adaptativ la stresul acut sau post-traumatic. Acest fenomen vine la pachet cu alte simptome precum probleme de identitate, pierderea legăturii cu mediul înconjurător, probleme de memorie, incapacitatea de a exprima emoții sau, dimpotrivă, manifestarea unui comportament neobișnuit și atacuri de panică. Este o privire profundă în sufletul celui care a trăit în infern și încearcă să se adapteze la normalitate.

Cine prezintă „privirea de o mie de metri”?

SURSA FOTO: freepik.com @jauw

„Privirea de o mie de metri” a fost identificat inițial ca un semn clinic întâlnit printre cei aflați în prima linie de luptă, în special printre soldați. Studii efectuate de Departamentul Afacerilor Veteranilor în colaborare cu Departamentul de Sănătate și Servicii Umane al Statelor Unite au evidențiat această condiție ca fiind destul de comună printre veterani americani ai Războiului din Golf. Deși asociat inițial cu contextul militar, „privirea de o mie de metri” s-a dovedit a fi un semn întâlnit la orice individ care a suferit o traumă semnificativă sau a fost expus la stres intens.

Cei care au fost martori sau victime ale conflictelor de război, dezastrelor naturale sau atacurilor adesea manifestă această privire. Mai mult decât atât, devine un semn clinic obișnuit și în rândul celor care au trecut prin traume majore, cum ar fi pierderea unei persoane apropiate sau expunerea la situații de umilință, în special atunci când acestea persistă în timp. Acest simptom poate fi observat chiar și la copiii care au suferit abuzuri sexuale, maltratări din partea părinților sau au experimentat condiții extrem de dificile, cum ar fi cele întâlnite în migrațiile neregulate. Este o amprentă psihologică a suferinței și a tensiunii pe care le poartă cei care au trecut prin asemenea experiențe traumatizante.

Recuperarea strălucirii ochilor tăi după un eveniment traumatic este posibilă!

Redescoperirea strălucirii din ochii tăi după un eveniment traumatic este un proces posibil și benefic. Îndepărtarea „privirii de o mie de metri” este realizabilă, reprezentând o eliberare treptată din complexitatea unor tulburări precum sindromul de stres post-traumatic sau stresul cronic.

Pentru a începe acest parcurs, cel mai indicat pas este consultarea unui psiholog. Acest profesionist va efectua o evaluare atentă, stabilind un diagnostic corect și creând un plan de tratament personalizat. Cu ajutorul expertizei lor, vei beneficia de ghidare și suport în procesul de recuperare.

În cazul în care ești o persoană apropiată, poți oferi sprijin prin aplicarea unor sfaturi simple. Ascultarea cu empatie, oferirea unei atmosfere sigure și încurajarea deschiderii către terapie sunt pași importanți în direcția recuperării. Redobândește luminozitatea ochilor tăi prin abordarea cu înțelegere a procesului de vindecare și oferirea sprijinului necesar pentru a recăpăta bucuria de a trăi.

Încurajează persoana să vorbească despre ceea ce i s-a întâmplat

Există momente în viață când tăcerea devine un refugiu, iar oamenii aleg să păstreze pentru ei problemele care îi îngrijorează, crezând că ceilalți nu le vor înțelege. Totuși, puterea vorbirii despre ceea ce ne afectează profund nu trebuie subestimată. Este un act cathartic care eliberează emoții tensionate și contribuie la obținerea unei perspective asupra situației.

Prin urmare, un mod eficient de a sprijini pe cineva cu „privirea de o mie de metri” este să încurajezi deschiderea și exprimarea acelei dureri. Este important să respecți ritmul și starea lor emoțională; dacă nu sunt pregătiți sau nu doresc să vorbească, nu îi forța, deoarece acest lucru ar putea avea efecte contraproductive.

Spune-i persoanei că ești lângă ea pentru a o ajuta

În fața durerilor profunde, un umăr prietenos nu poate șterge suferința, dar poate aduce alinare în momentele cele mai grele. Astfel, încurajarea și oferirea suportului devin instrumente esențiale pentru a ajuta pe cineva care se confruntă cu o traumă.

Un mod eficient de a face asta este să îi spui persoanei în suferință că ești lângă ea pentru a o ajuta în orice moment. Comunică faptul că poate conta pe tine atunci când simte nevoia să împărtășească gândurile și să se descarce, dar și când are nevoie de compania ta sau de un sfat prietenesc. Această asigurare că nu este singură în lupta sa poate aduce un suflu de speranță într-o perioadă dificilă.

Lasă persoana să plângă, de fapt, încurajează-o să facă asta

Într-o societate care adesea descurajează manifestarea lacrimilor, este important să înțelegem puterea eliberatoare a plânsului. În loc să descurajezi persoana aflată în suferință să plângă, încurajează-o să-și lase lacrimile să curgă liber.

Plânsul nu doar că ameliorează tensiunile emoționale, dar reprezintă și o modalitate să descărcăm negativitatea și tristețea adunate. Așadar, nu doar să fii acolo pentru a oferi umărul necesar, ci să încurajezi deschis exprimarea emoțională prin lacrimi. Într-un astfel de moment, permite-i persoanei să simtă că este în regulă să-și elibereze durerea și să își ușureze sufletul prin acest act natural și benefic.

Oferă-i spațiul și timpul de care are nevoie

Procesul de vindecare nu poate fi grăbit, este un itinerariu care solicită timp. În special în cazul celor care au traversat traume, este esențial să le acorzi spațiul și timpul necesare pentru a asimila și înțelege ceea ce au trăit.

Acești oameni au nevoie de timp pentru a aduna părțile frânte ale poveștii lor, pentru a extrage învățăminte din experiențe și pentru a găsi resursele necesare pentru a merge înainte. În această călătorie a vindecării, oferă-le răgazul și spațiul de care au nevoie pentru a evolua.

Fiecare persoană se confruntă cu dificultățile în moduri unice, și, prin urmare, este important să respecți ritmul individual al fiecăruia. Dacă intenționezi să ajuți cu adevărat pe cineva, arată-i acea înțelegere, permițându-i să-și reconstruiască viața în propriul timp, pas cu pas.

Ajută persoana să redescopere plăcerea în viață

O strategie eficientă pentru a sprijini pe cineva cu „privirea de o mie de metri” este să îi oferi încurajare în redescoperirea plăcerilor din micile detalii ale vieții. Propune idei de divertisment, îndeamnă-o să se dedice din nou pasiunilor vechi și organizează activități care să o aducă în mijlocul naturii sau să practice ceea ce îi aduce cea mai mare bucurie.

Aceste inițiative nu numai că pot contribui la uitarea pentru un timp a greutății tristeții, ci și să o ajute să găsească noi sensuri în viață. Este important să nu forțezi situațiile și să acorzi spațiu și libertate pentru a permite acestei transformări să se desfășoare natural. Dacă nu simți că ai resursele necesare într-un moment dat, este întotdeauna mai înțelept să aștepți o altă ocazie potrivită.



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Loredana Iriciuc | Categorie: Comportamente si Emotii





DC Media Group Audience
pixel