Se spune adesea că părinții au un impact mai mare asupra succesului unui elev decât profesorii. Și nu e deloc un mit.
Parentingul pozitiv, bazat pe comunicare sănătoasă, afecțiune, încredere și empatie, joacă un rol foarte important în capacitatea copilului de a reuși, atât la școală, cât și în viață.
Potrivit unui studiu publicat în Journal of Marriage and Family, citat de Your Tango, copiii care beneficiază de o educație sănătoasă și sprijin din partea unor părinți implicați nu doar că se descurcă mai bine în mediul școlar, dar prezintă mai puține probleme de comportament, au o inteligență emoțională crescută și o sănătate mintală mai bună.
Chiar dacă multe dintre aceste stiluri parentale sunt rezultatul unor practici aplicate consecvent pe termen lung, profesorii pot observa, uneori chiar din primele interacțiuni, anumite indicii clare care arată că un copil a fost crescut cu grijă și intenție.
De la modul în care se comportă în sala de clasă până la felul în care își exprimă ideile sau își gestionează emoțiile, toate reflectă influența pozitivă a familiei.
Comportamentele sănătoase, strategiile de învățare eficiente și atitudinea cooperantă sunt semne vizibile ale unui stil parental echilibrat.
Vestea bună?
Multe dintre aceste obiceiuri pot fi învățate și cultivate de orice părinte, fără eforturi uriașe.
Iată câteva dintre modurile prin care profesorii își pot da seama rapid că un copil a fost crescut frumos, cu dragoste și responsabilitate, de părinți grozavi.
Fie că este vorba despre o temă uitată sau despre un incident minor, cum ar fi vărsarea unui pahar cu apă, un copil care își asumă responsabilitatea fără teamă arată clar că a fost crescut într-un mediu sănătos, cu sprijin din partea unor părinți grozavi.
Astfel de copii știu că a greși este omenesc și că fiecare greșeală este o oportunitate de învățare, nu un motiv de pedeapsă sau rușine.
Părinții lor nu îi ceartă, nu îi umilesc și nu le induc vinovăție, ci îi încurajează să înțeleagă ce s-a întâmplat și să învețe din situație.
Adulții care evită să-și asume greșelile suferă adesea de stimă de sine scăzută, pentru că au crescut crezând că greșelile sunt un eșec personal. În schimb, copiii încrezători știu că fac parte din procesul de creștere și dezvoltare.
Copiii care spun „te rog” și „mulțumesc”, care își așteaptă rândul și dau dovadă de respect față de ceilalți, sunt adesea crescuți în familii care valorizează empatia și bunele maniere.
Profesorii observă rapid aceste detalii și știu imediat că în spatele unui astfel de comportament se află părinți implicați și conștienți.
Pe de altă parte, copiii care au fost crescuți într-un stil parental permisiv sau tranzacțional, în care totul se oferă fără implicare sau efort personal, ajung adesea să aibă așteptări nerealiste și să nu-și dezvolte manierele de bază. În sala de clasă, acest lucru devine evident foarte repede.
Manierele nu țin doar de politețe, ci de capacitatea copilului de a recunoaște și respecta nevoile celor din jur, un semn clar al unei educații pozitive și echilibrate.
Un copil care se oprește din activitatea sa pentru a consola un coleg trist sau pentru a-l ajuta pe cineva care are dificultăți arată empatie, sensibilitate și un simț dezvoltat al responsabilității față de ceilalți.
Conform unui studiu publicat în Journal of Personality and Social Psychology, copiii care au relații sigure cu părinții lor dezvoltă o empatie autentică și sunt mai înclinați să-i sprijine pe cei din jur.
Profesorii observă rapid acești copii: nu sunt doar înțelegători cu ei înșiși, ci și deschiși, grijulii și atenți la nevoile colegilor.
Ascultarea activă este o abilitate pe care copiii o învață acasă, de la părinți care îi includ în conversații, îi ascultă cu adevărat și le validează emoțiile.
Acești copii nu așteaptă doar să le vină rândul să vorbească, ci sunt cu adevărat atenți la ce spun ceilalți.
Un copil care știe să asculte demonstrează respect, răbdare și o bună capacitate de autoreglare. În clasă, acești copii sunt mai implicați, mai prezenți și colaborează mai ușor cu colegii și profesorii. Sunt semne clare că acasă au fost încurajați să-și exprime punctul de vedere, dar și să înțeleagă importanța de a-i asculta pe ceilalți.
Reglarea emoțională este una dintre cele mai valoroase abilități pe care un copil le poate învăța de la părinții săi. Copiii care știu cum să-și gestioneze emoțiile, fie că este vorba de frustrare, furie sau tristețe, se adaptează mai ușor în mediul școlar.
Părinții care le oferă copiilor spațiu emoțional, le validează trăirile și îi învață cum să facă față disconfortului construiesc o bază solidă pentru dezvoltarea lor emoțională.
În schimb, copiii care nu învață acest lucru acasă pot reacționa disproporționat în fața provocărilor, ajungând la izbucniri, retragere sau comportamente problematice.
Profesorii observă cu ușurință diferența. Un copil care își recunoaște emoțiile și le gestionează adecvat demonstrează conștiință de sine, empatie și reziliență, toate semne ale unei educații sănătoase și coerente.
Învățarea integrității începe, de cele mai multe ori, acasă, cu părinți atenți care construiesc și transmit un set solid de valori.
Așa cum arată specialiștii de la Greater Good Science Center, „a face ceea ce este corect” poate însemna lucruri diferite pentru fiecare persoană. De aceea, este esențial ca părinții să-i învețe pe copii ce înseamnă, concret, binele și responsabilitatea, încă din primii ani.
Integritatea înseamnă să-ți urmezi principiile morale și convingerile chiar și atunci când nimeni nu te supraveghează. Părinții care pun accent pe acest aspect îi pregătesc pe copii să aleagă ceea ce este corect nu din frică, ci din convingere.
Profesorii observă rapid acei elevi care dau dovadă de integritate, chiar dacă nu sunt mereu în preajma lor. Sunt copiii care iau atitudine, își susțin colegii, nu se tem să-și exprime punctul de vedere în situații dificile și își păstrează comportamentul etic, indiferent de context. Iar asta spune multe despre educația primită acasă.
Copiii curioși, atât în sala de clasă, cât și în afara ei, tind să aibă rezultate academice și sociale mai bune, potrivit unui studiu publicat în Current Opinion in Behavioral Sciences.
Curiozitatea lor nu este determinată doar de cunoștințele deja dobândite, ci mai ales de dorința autentică de a învăța, de a descoperi și de a experimenta.
Părinții care cultivă această curiozitate le oferă copiilor libertatea de a explora, de a pune întrebări și de a încerca lucruri noi fără frica de a greși. Le transmit ideea că eșecul face parte din procesul de învățare și că întrebările sunt semne de inteligență, nu de slăbiciune.
Această atitudine se vede imediat în comportamentul copilului la școală: sunt copiii care întreabă, caută, pun în practică idei noi, fie că e vorba de o lecție, de un proiect sau de o pasiune personală.
Pentru profesori, este un semn clar că acel copil a fost crescut într-un mediu în care curiozitatea este încurajată și sprijinită.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil