Copiii nu trebuie să-și câștige dragostea părinților prin note sau realizări. Află de ce e important să-i iubești pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce fac, și cum poți cultiva o relație autentică într-o lume obsedată de performanță.
Imaginează-ți că al tău copil vine acasă cu nota 7 la un test, iar tu reacționezi spontan: „Dar ceilalți ce note au luat?” Poate părea o întrebare firească, chiar interesată.
Însă, fără să îți dai seama, ai deschis ușa unei capcane periculoase: cultul realizărilor, acea închisoare aurită în care tot mai mulți copii cresc cu convingerea că valoarea lor personală depinde de ce reușesc, nu de cine sunt cu adevărat.
Jennifer Breheny Wallace, jurnalistă, expertă în educație parentală și autoare formată la Harvard, trage un semnal de alarmă care atinge un punct sensibil, conform bebesymas.com: „Realizarea devine toxică atunci când ne confundăm stima de sine și valoarea personală cu performanțele noastre.”
Dacă adulții resimt deja această presiune invizibilă de a performa, imaginează-ți cât de apăsător este pentru un copil să creadă că valoarea lui se măsoară în note, medalii sau diplome.
Nu din rea intenție. Din contră, totul pornește din dragoste. Ca părinți, ne dorim ce e mai bun pentru copiii noștri. Visăm să îi vedem fericiți, în siguranță, împliniți. Vrem să le oferim oportunități și să le deschidem toate ușile.
Însă, așa cum observă psihologul Susan Newman în Psychology Today, ajungem adesea să confundăm „ce e mai bun” cu „ce e mai presus de toți ceilalți” și începem să-i împingem încet, dar constant… până când presiunea devine regulă.
Jennifer Wallace confirmă acest fenomen în studiul său realizat pe 6.500 de familii: 87% dintre părinți au declarat că își doresc o copilărie mai puțin stresantă pentru copiii lor.
Și totuși, mulți continuă să definească succesul exclusiv prin performanță.
SURSA FOTO: freepik.com @The Yuri Arcurs Collection
Studiile realizate de regretatul profesor de psihologie Suniyar Luthar, expert în reziliență la Universitatea Columbia, arată că mulți copii din familiile din clasa de mijloc superioară suferă de niveluri mai ridicate de anxietate, depresie și chiar de consum de substanțe, comparativ cu cei proveniți din medii mai vulnerabile.
De ce se întâmplă asta? Pentru că presiunea de a excela, de a fi „cei mai buni”, poate genera un sentiment constant de insuficiență. Copiii ajung să simtă că, oricât s-ar strădui, nu sunt niciodată destul de buni.
În loc să învețe cum să gestioneze greșelile, se tem de ele. În loc să descopere cine sunt, își modelează identitatea în funcție de ceea ce cred că așteaptă părinții lor. Astfel, expresia „ai potențial” nu mai este o încurajare, ci o povară.
Nu e vorba să încetăm să-i încurajăm, ci să schimbăm modul în care o facem. Iată câteva strategii:
Oferă aprecieri care nu sunt legate de rezultat:
„Mi-a plăcut cât de calm ai fost când ți-a ieșit mai greu exercițiul.”
„A fost atât de frumos cum l-ai ajutat pe prietenul tău astăzi.”
Astfel, copilul învață că valorile umane, empatia, perseverența, blândețea, sunt la fel de importante, dacă nu chiar mai importante, decât o notă.
Ieșiți la plimbare fără o destinație clară. Pictați fără un rezultat prestabilit. Jucați-vă fără să „câștigați”.
În aceste momente lipsite de presiune, copilul înflorește. Apare motivația intrinsecă, acea bucurie de a face ceva pentru plăcerea de a fi, nu pentru a primi o recompensă.
Și în acest proces, te descoperi și tu.
Fii atent la cum vorbești despre tine în prezența copilului:
„Sunt un ratat că nu am fost promovat”
„Sunt un dezastru pentru că n-am reușit”
Aceste mesaje se imprimă și în mintea lui. Încearcă în schimb:
„Sunt dezamăgit pentru că nu a ieșit cum voiam, dar învăț din asta. Și rămân eu.”
Copilul învață astfel că eșecul nu definește valoarea unei persoane.
„Ești un campion” sună frumos, dar poate fixa identitatea copilului în funcție de performanță.
Mai sănătos ar fi:
„Te-ai descurcat foarte bine azi la joc”
Acest tip de exprimare lasă loc pentru variație și transmite un mesaj important: nu trebuie să fii mereu perfect pentru a fi iubit.
Ajustează-ți așteptările. Copilul tău nu este o a doua șansă pentru visurile tale neîmplinite.
Nu trebuie să studieze pianul doar pentru că tu nu ai avut ocazia. Nici să urmeze medicina doar pentru că „e sigură”.
Psihologul Alison Gopnik spune frumos: „Copiii nu sunt sculpturi care trebuie modelate, ci grădini care trebuie îngrijite. Dezordonate, imprevizibile... și minunate.”
SURSA FOTO: freepik.com @yunastudio
Creșterea copiilor într-o cultură obsedată de performanță nu este deloc ușoară. Rețelele sociale, sistemul educațional, așteptările celorlalți părinți, toate împing în direcția competitivității și a succesului cu orice preț.
Dar tu, ca părinte, le poți oferi un dar cu mult mai valoros decât perfecțiunea: libertatea de a fi ei înșiși, cu tot ce sunt, fără măști și fără condiționări.
Poate că nu vor ajunge la Harvard.
Poate că nu vor bifa toate „reușitele” care impresionează pe hârtie.
Dar dacă vin acasă știind că nu trebuie să-ți câștige dragostea, atunci au câștigat deja tot ce contează.
Iar tu? Investesti în reușite care arată bine în CV... sau în relații care durează o viață?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil