Relația tată-fiu, prieteni și apoi dușmani. Trecerea de la prietenie, la rivalitate

Data publicării:
Fotografie de la Kindel Media: Pexels
Fotografie de la Kindel Media: Pexels

De ce trecem de la o atitudine de prietenie și identificare cu modelul masculin la un comportament de rivalitate și agresivitate?



Înțelegerea a ceea ce se întâmplă în mintea unui adolescent, mai întâi în ton cu întreaga lume și apoi în contrast puternic cu toți ceilalți, nu este un lucru simplu. În copilărie, iubitor, prietenos și asertiv, apoi agresiv, neprietenos și opozițional, mai întotdeauna atașat constant de telefonul mobil. Mulți tați relatează cum se schimbă atitudinea copiilor lor adolescenți într-un timp scurt. Este suficient să intri în așa-zisa fază a adolescenței și deja poți observa diferența, iar tatăl devine un dușman!

Rivalitatea dintre fiu și tată face parte din negura timpului și mitul prin excelență care amintește această competiție este tocmai Oedip Rex al lui Sofocle din care se inspiră psihanaliza. Cea mai importantă interpretare, dar nu singura, cu privire la semnificația sa simbolică este atribuită lui Sigmund Freud care definește clar relația conflictuală dintre tată și fiu atribuind tânărului dorința de a poseda mama.

Adolescența și legătura cu autoritatea

Pe parcursul creșterii, familia devine un punct de referință fundamental și, din acest motiv, toată lumea tinde să se identifice cu modelele prezente în cadrul acesteia. Ce înseamnă să identifici? Procesul de identificare este un proces psihologic prin care un individ se simte egal sau asemănător cu altul. Copilul ia ca referință figurile parentale sau în orice caz persoane care sunt semnificative pentru creșterea lui. 

Un băiat va avea tendința să se identifice cu tatăl său, sau chiar cu bunicul său sau cu un posibil frate mai mare. Prin acest proces copilul dobândește propria identitate definită în continuare prin dobândirea de comportamente, atitudini și roluri.

Pe măsură ce crește și devine adolescent, băiatul abandonează căile infantile de identificare pentru a găsi altele noi: adică trebuie să-și redefinească identitatea de adolescent. Această evoluție destul de complexă se referă la experimentarea de noi funcții în contextele din care face parte: familia, școala, grupul de prieteni. Prin urmare, se trezește nevoit să se compare, să concureze, să fie la înălțime pentru a nu părea stânjenit, pentru a nu fi de râs sau considerat incompetent.

Așa se distanțează de părinți, se închide, nu se simte înțeles și, în încercarea de a-și apăra autonomia, respinge aripa protectoare încălcând regulile. Prin urmare, se răzvrătește împotriva tatălui său, împotriva autorității pe care o reprezintă. Acel tată, prieten, tovarăș de joacă, adorat anterior, devine un rival, temut, respins și distanțat întrucât el este cel care dictează regulile, iar adolescentul nu mai vrea să le respecte.

A devenit un model neatractiv și, în schimb, vrea să se arate independent, liber, adult și capabil să aleagă singur. Nu mai trebuie să respecte învățăturile tatălui său, ci trebuie să se simtă acceptat de semenii săi și de sexul opus pe care începe să-l cunoască. El își experimentează sexualitatea, cuceririle sale și își mulțumește ego-ul adoptând comportamente care contrastează cu ceea ce a fost întotdeauna învățat pentru că se „recunoaște” prin alții.

În concluzie...

Este necesar să înțelegem momentul prin care trece copilul pentru a-i oferi contribuția și sprijinul potrivit fără a se simți exclus ca adult. Să ai un zid în fața ta care nu vrea să cedeze nu ar trebui să fie înfricoșător.

Adolescentul trebuie doar să fie cu el însuși, să se cunoască pe sine, are nevoie de timp. Trebuie să învețe să o facă singur. Trebuie înțeles, adesea fără să se spună. El trebuie îngrijit, dar creșterea lui îi cere să nu dea dovadă de fragilitate și slăbiciuni așa cum ar face un copil mai mic.

Prin urmare, este important să precizăm că suntem mereu prezenți și că, în ciuda acestei schimbări, familia, și în acest caz tatăl, va rămâne întotdeauna un punct de referință puternic, care este dispus să intervină sau să asculte în orice moment, fără a-și pierde vreodată rolul de a face regulile.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Elena Didila | Categorie: Comportamente si Emotii




Articole similare
Cele mai noi articole
Trend - Top citite

DC Media Group Audience
pixel