Stima de sine a acestor elevi poate fi grav afectată, iar lipsa sprijinului potrivit îi poate face să se retragă social. Dificultățile de învățare influențează nu doar performanța școlară, ci și dezvoltarea emoțională a copiilor și adolescenților.
Sara Muñoz Abella, pedagog specializat în psihologie educațională și consilier educațional în școlile publice din Comunitatea Valenciană din Spania, explică faptul că elevii cu dificultăți de învățare nu sunt mai puțin inteligenți. Totuși, dacă nu sunt sprijiniți corespunzător, pot ajunge să creadă contrariul, iar stima lor de sine se deteriorează.
De aceea, profesorii și părinții trebuie să știe cum să-i susțină și să-i îndrume, pentru a compensa aceste dificultăți. Expertul atrage atenția că „țipetele și pedepsele duc de obicei la un rezultat greșit: demotivare și abandon școlar”.
Acești elevi se confruntă zilnic cu provocări academice și bariere invizibile, care devin tot mai greu de depășit dacă nu primesc ajutor acasă și la școală.
Sara Muñoz Abella împarte dificultățile de învățare în două mari categorii. Prima include tulburările specifice de învățare, care se manifestă prin:
dificultăți de citire (dislexie)
dificultăți de scriere (disgrafie și disortografie)
dificultăți la matematică (discalculie)
A doua categorie include tulburările de neurodezvoltare, cum ar fi tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), tulburarea din spectrul autist (TSA) sau dizabilitatea intelectuală. Aceste tulburări pot interfera direct cu procesul de învățare și trebuie luate în considerare în planul educațional al fiecărui copil.
Dintre tulburările specifice de învățare, cea mai des întâlnită este dislexia. Tot mai multe cazuri de ADHD sunt, de asemenea, identificate în școli, datorită îmbunătățirii metodelor de evaluare și a formării profesioniștilor din domeniu.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, dislexia afectează aproximativ 10% din populația lumii și este responsabilă pentru 80% dintre dificultățile de învățare. O meta-analiză în limba spaniolă estimează o prevalență de 7,52% a dislexiei de dezvoltare, iar datele UNESCO arată că dificultățile specifice de învățare afectează între 5% și 15% dintre elevi.
În cazul ADHD-ului, prevalența globală este estimată între 5% și 7%, potrivit mai multor studii. Datele OMS indică un procent de aproximativ 5,3% la nivel mondial.
Elevii cu dificultăți de învățare au nevoie de sprijin, înțelegere și răbdare, nu de etichete. Cu ajutorul potrivit, își pot valorifica potențialul și pot avea succes atât la școală, cât și în viață.
Originea dificultăților de învățare este complexă și are mai multe cauze. Nu există un singur factor, cum ar fi genetica, care să le determine. Aceste tulburări sunt legate de neurodezvoltare, adică de modul în care se formează și funcționează sistemul nervos central. Nu apar din cauza unor factori externi direcți, ci dintr-o combinație de elemente biologice, genetice și de mediu.
Printre cauzele posibile se numără moștenirea genetică, modificările neurologice, afecțiunile apărute înainte, în timpul sau după naștere, dar și influențele mediului, cum ar fi stimularea cognitivă, contextul familial, social și educațional.
Copiii și adolescenții cu dificultăți de învățare se confruntă cu obstacole numeroase la școală. Au nevoie de mai mult efort pentru a atinge aceleași rezultate ca ceilalți colegi, pentru că modul lor de procesare a informației este diferit. Creierul lor funcționează altfel, nu mai rău.
Acești elevi trebuie adesea să își dezvolte propriile strategii pentru a reuși, deoarece mediul educațional nu este întotdeauna adaptat nevoilor lor. Din această cauză, mulți ajung să creadă că sunt mai puțin capabili, ceea ce le afectează imaginea de sine și motivația.
Sara Muñoz Abella, pedagog specializat în psihopedagogie și consilier educațional, explică faptul că demotivarea apare frecvent la acești elevi din cauza frustrării de a depune efort fără a obține rezultatele așteptate.
Au nevoie de sprijin constant, empatie, încurajare și înțelegere din partea adulților și colegilor. În școală, consilierii elaborează un raport socio-psiho-educațional care include concluziile evaluării și măsurile educaționale necesare pentru a asigura incluziunea și progresul elevului.
Aceste măsuri pot include:
adaptarea formatului testelor (spațiere mai mare, font clar, materiale vizuale);
folosirea schemelor și diagramelor simple;
reducerea penalizărilor pentru greșelile de ortografie;
introducerea instrucțiunilor clare și a ghidajului pas cu pas.
În unele cazuri, profesorul de educație specială oferă sprijin direct în clasă, într-un mod incluziv. Acasă, copilul are nevoie de rutine clare, organizare și, uneori, de sprijin educațional suplimentar. Când dificultățile sunt accentuate, este recomandată intervenția unui specialist în învățare, care stabilește strategii personalizate pentru citire, scriere și matematică.
Aceste dificultăți pot afecta stima de sine și imaginea de sine, mai ales în adolescență, când tinerii tind să se compare cu ceilalți. Dacă efortul lor nu este recunoscut, pot simți că nu sunt suficient de buni sau inteligenți.
În timp, acest sentiment le poate reduce motivația, le poate afecta performanța școlară și chiar planurile de viitor. Mulți devin retrași social din cauza nesiguranței și a lipsei de încredere.
Profesorul are un rol important. Trebuie să ofere atât sprijin academic, cât și emoțional. Este important să cunoască tipurile de dificultăți de învățare și metodele potrivite de intervenție. Întărirea pozitivă, aprecierea efortului, îndrumarea individuală și colaborarea cu familia și specialiștii contribuie la progresul copilului.
Familia are rolul de a susține, motiva și încuraja copilul. Este important ca părinții să manifeste răbdare și respect, fără reproșuri sau pedepse. Ei trebuie să înțeleagă că lipsa progresului nu înseamnă lipsă de efort, ci o dificultate reală.
Frustrarea copilului care muncește mult și nu reușește este adesea trecută cu vederea. Țipetele și pedepsele nu ajută, ci duc la demotivare și la risc crescut de abandon școlar.
Copiii cu dificultăți de învățare nu au nevoie de presiune, ci de sprijin, încredere și un mediu în care să se simtă capabili.
VEZI ȘI:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
