Rolul neuroeducației și neuropsihologiei în dezvoltarea copilului. Este posibil să facilităm modul de învățare dacă știm cum funcționează creierul micuțului?

În ultimul deceniu, s-a deschis o fereastră fascinantă către înțelegerea modului în care funcționează creierul copiilor în procesul de învățare. Neuroeducația, așa cum o definește Coral Elizondo, este o știință care aduce dovezi în educație, oferindu-ne o perspectivă detaliată asupra modului în care putem optimiza predarea pentru a sprijini dezvoltarea copiilor.

Studiile nu se mai limitează doar la cogniție sau neuronii creierului; acum se extind și către corp, analizând relațiile complexe dintre creier și celelalte organe. De la importanța respirației și posturii până la microbiotă, aceste elemente contribuie la o înțelegere mai profundă a modului în care corpul și mintea interacționează în procesul de învățare.

Explozia de interes în jurul neuroeducației și neuropsihologiei nu este întâmplătoare. Ultimul deceniu al secolului trecut a fost denumit „deceniul creierului”, iar cercetările asupra funcționării creierului au adus o schimbare semnificativă în felul în care înțelegem procesul de învățare. Astăzi, nu doar că știm cum învățăm, ci și cum să predăm.

Un aspect important evidențiat de Elizondo este rolul emoțiilor în procesul de învățare, precum și efectul negativ al stresului. Mai mult, cercetările recente aduc în prim-plan importanța respirației și cum aceasta influențează memoria. Așadar, crearea unui mediu sigur în clasă, adaptat la ritmurile individuale de învățare, încurajarea curiozității și creativității, acceptarea greșelilor ca parte a procesului, provocările constructive și dezvoltarea abilităților executive sunt doar câteva dintre aspectele care fac diferența în educația contemporană. Este clar că educația a evoluat dincolo de granițele tradiționale, iar neuroeducația ne oferă cheia pentru a deschide uși către o învățare mai conștientă și eficientă pentru copiii noștri.

Neuroeducație și neuropsihologie sau cum unitatea este puterea

În era în care neuroeducația devine tot mai prezentă în discuțiile despre educație, nu putem ignora nici importanța neuropsihologiei. Se pune întrebarea: este necesar ca aceste două domenii să colaboreze strâns pentru a atinge eficiența maximă? Potrivit lui Tracey Tokuhama-Espinosa, cercetător și profesor de neuroștiință a învățării la Harvard Extension School, răspunsul este un ferm „da”. Neuroeducația se dovedește a fi o știință transdisciplinară, iar conexiunile sale cu neuropsihologia aruncă lumină asupra științei minții, a creierului, a educației și chiar a sănătății.

Psihologia intră în scenă pentru a investiga mecanismele minții umane, procesele de cunoaștere și motivație, aducând o înțelegere profundă a factorilor psihologici care influențează învățarea.

Pe de altă parte, neuroștiința se dedică studiului complex al creierului, a conștiinței, atenției și memoriei, aducând perspective importante pentru înțelegerea modului în care funcționează sistemul nervos în procesul educațional.

Educația propriu-zisă aduce în discuție aspecte legate de învățarea pe parcursul întregii vieți, metode didactice și pedagogie, având un rol central în punerea în practică a principiilor descoperite în celelalte discipline.

Nu în ultimul rând, sănătatea completează tabloul, concentrându-se asupra bunăstării fizice, nutriției, somnului și exercițiilor fizice, elemente care, în mod evident, influențează capacitățile cognitive și procesul de învățare.

Prin această colaborare unitară între neuroeducație și neuropsihologie, se conturează o viziune holistică asupra educației, evidențiind legăturile complexe dintre corp și minte, între factorii psihologici și procesul de învățare, oferind astfel o cale mai eficientă pentru dezvoltarea și îndrumarea viitorilor învățăcei.

Este posibil să aplici neuroeducația acasă?

Este posibil ca părinții să devină proprii neuroeducatori și să susțină dezvoltarea copiilor lor nu doar din perspectivă academică, ci și emoțională?

Deși nu există încă figura clară a neuroeducatorului care să ghideze această călătorie educațională acasă, conform lui Francisco Mora, doctor în neuroștiințe de la Universitatea din Oxford, există îndrumări simple pe care părinții le pot urma pentru a sprijini învățarea copiilor. Coral Elizondo subliniază importanța atașamentului, subliniind eficiența acestuia în dezvoltarea intelectuală și emoțională a copiilor. Astfel, recomandă construirea de legături pozitive prin activități la îndemâna oricărui părinte, precum exercițiile fizice în familie, plimbările în parc, ciclismul sau patinajul.

Stimularea senzorială devine o altă componentă esențială, deoarece se demonstrează că utilizarea mai multor modalități de învățare îmbunătățește procesul educațional. În plus, aspecte fundamentale în dezvoltarea cuprinzătoare a fiecărui individ, precum nutriția, somnul, socializarea și jocul, sunt evidențiate ca factori cheie în creșterea fizică, emoțională și intelectuală a copiilor.

Prin aplicarea acestor principii acasă, părinții pot contribui la crearea unui mediu propice pentru învățare și dezvoltare, având un impact semnificativ nu doar asupra performanțelor academice ale copiilor, ci și asupra bunăstării lor emoționale și relațiilor familiale. Este o invitație simplă la acțiune pentru a susține creșterea armonioasă a celor mici.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.