„Urmează o taxă la intrarea în școli... și la ieșire. Treaba voastră!” Replicile savuroase ale profesorilor și părinților, după ce Bolojan a preluat interimatul la Educație
14 Ianuarie 2026
Când un copil cu CES intră într-o clasă, profesorul devine un sprijin, o ancoră pentru un copil care are nevoie de structură, siguranță și predictibilitate. În multe școli din România, profesorii fac față acestor situații singuri, fără resurse și fără ghidaj. Situația se vede în fiecare zi din viața lor. Se vede în încercările lor de a păstra ritmul clasei. Se vede în presiunea pe care o simt. Se vede în lipsurile din sistem.
La Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro, moderatoarea Loredana Iriciuc a întrebat ce ar avea nevoie un profesor care are unul sau mai mulți copii cu CES în clasă. Profesoara pentru învățământ primar Claudia Chiru a vorbit despre ce lipsește astăzi în școli și de ce schimbarea nu mai poate fi amânată.
Profesorii cer pregătire reală
Prof. Claudia Chiru spune clar că primul pas este pregătirea. Profesorii au nevoie să știe cum să reacționeze și cum să se organizeze atunci când lucrează cu elevi cu CES. Au nevoie de cursuri. Au nevoie de formare accesibilă și aplicată.
„Avem nevoie să fim pregătiți. Adică să știm cum să reacționăm și cum să ne organizăm atunci când avem copii cu CES. Avem nevoie de cursuri”, subliniază profesoara.
Fără pregătire, fiecare zi devine o improvizație. Iar improvizațiile nu ajută nici copilul, nici cadrul didactic.
Lipsa personalului de sprijin afectează direct copilul
Prof. Claudia Chiru subliniază că în multe școli nu există personal specializat. Profesorul rămâne singur, chiar dacă în fața lui se află un copil care are nevoie de terapie, de intervenție, de adaptări. Un consilier, un profesor de sprijin sau un specialist ar putea schimba dinamica unei clase întregi. Ar putea reduce tensiunile și ar putea îmbunătăți incluziunea. Fără ei, profesorul duce totul pe umeri.
„Avem nevoie de personal specializat în școli care să ne ajute, să ne secondeze și să ne susțină în ceea ce avem de făcut”, spune cadrul didactic.
Nevoia de legislație clară și aplicată
Prof. Claudia Chiru atrage atenția asupra unui alt punct critic. Legislația actuală nu oferă protecția necesară profesorilor. Ea spune că avem nevoie de reguli clare care să nu permită decizii arbitrare.
„Avem nevoie de legislație care să nu mai permită să faci ce vrei tu să faci atunci când este nevoie să faci ce trebuie”, atrage atenția prof. Claudia Chiru.
Resursele lipsesc din clasă
Copiii cu CES au nevoie de caiete speciale, de fișe adaptate și de programe care să țină cont de ritmul lor. Nu există la nivel național un set oficial de astfel de resurse. Profesoara spune că poate există în școli speciale, dar nu a întâlnit până acum aceste materiale.
Dacă există, profesorii vor să le cunoască. Lipsa resurselor lasă copilul fără instrumentele potrivite, iar profesorul fără sprijinul minim.
„Avem nevoie de resurse didactice pe care să lucrăm. Acești copii au nevoie de caiete speciale, de fișe speciale, de o programă adaptată pentru ei. Nu avem așa ceva la nivel național. Poate există în școli speciale, dar nu am auzit. Dacă există, să ne spună cineva și căutăm și noi”, adaugă profesoara.
Societatea are nevoie de empatie
Dincolo de școală, mai există o nevoie importantă. Empatia. Prof. Claudia Chiru spune că atât copiii tipici, cât și cei atipici au nevoie de răbdare și toleranță. Relațiile dintre ei se formează greu atunci când adulții nu înțeleg contextul.
Un copil cu CES poate avea un ritm diferit. Poate reacționa diferit. Empatia reduce tensiunile și crește acceptarea. Fără ea, conflictul devine inevitabil.
„Avem nevoie de mai multă empatie la nivelul societății și de răbdare și de toleranță. Ambele părți au nevoie de empatie, de răbdare și de toleranță, atât copiii tipici, cât și cei atipici”, susține profesoara.
Vocea profesorilor care vor să facă bine
Mesajul final al Claudiei Chiru: „Avem nevoie să vrem să facem bine. Și să facem bine ceea ce ne-am ales să facem”.
Este un mesaj pentru profesori, pentru părinți, pentru directori și pentru instituțiile care decid regulile din școli. Copiii cu CES nu pot aștepta încă un an. Profesorii lor nu pot duce totul singuri.
Școala românească poate include copiii cu CES doar dacă profesorii primesc pregătire, resurse, specialiști, reguli clare și sprijin uman. Fără aceste elemente, includerea rămâne un cuvânt, nu o practică.
