Profesorul universitar doctor Liviu Papadima, personalitate marcantă a mediului academic românesc, fost decan al Facultății de Litere a Universității din București (supranumit „Papadecanu” de studenți), și fost prorector al aceleiași instituții, a vorbit despre esența educației, despre valori și despre provocările de a deveni om.
Discuția a plecat de la titlul inspirat al cărții sale de eseuri despre educație, Învățătura de minte, deși domnia sa a ținut să precizeze că titlul nu îi aparține, fiind preluat de la o rubrică din revista Dilema Veche.
Pentru prof. Papadima, marea bătălie a educației este aceea de a ne transforma din „niște animale biologice în oameni”. El consideră că „emblema cea mai sugestivă a educației” este articolul său intitulat „Copil pe oliță”.
În viziunea profesorului, impactul formativ cel mai puternic nu îl au vorbele transmise de profesori, ci „experiențele prin care treci în decursul vieții și valorile cu care te întâlnești, cu care te confrunți”.
Despre valori, domnia sa notează că multă lume le evită, așteptându-se la ceva „extrem de plicticos și de pedant și de gomoasă”, niște „norișori acolo sus”, când, de fapt, ele sunt simple (precum cinstea și corectitudinea) și ne însoțesc în fiecare clipă, obligându-ne să facem alegeri constante.
Profesorul Liviu Papadima folosește o metaforă puternică pentru a explica prezența valorilor: „eu le compar cu aerul pe care-l respirăm”. La fel cum nu simțim aerul decât atunci când începe să ne lipsească și ne sufocăm, tot așa conștientizăm valorile doar când ne lipim de ele sau le încălcăm.
Întrebarea cheie devine: „să nu suferim o pandemie morală”, caz în care vom resimți lipsa acestora.
Valorile intră în joc mai ales atunci „când e vorba de alegeri conflictuale”. Prof. Papadima a povestit despre un experiment realizat cu elevi de licee de top din București, unde a pus întrebarea: dacă un prieten îți șoptește la extemporal să îl ajuți, ce faci?. Elevii au justificat imediat ajutorul prin „etica prieteniei”.
Profesorul a extins scenariul, arătând că a-ți ajuta prietenul la copiat permanent, timp de patru ani de liceu, nu face decât să îl facă incapabil să învețe sau să intre la facultate.
Elevii au fost mirați, recunoscând că „nu ne-am gândit niciodată la treaba” aceasta. Astfel, se confruntă etica prieteniei, percepută ca fiind „autentică, umană”, cu etica corectitudinii.
Prof. Papadima a subliniat că aproape niciodată oamenii nu aleg răul deliberat (cu excepția psihopaților), ci „alegem ce credem noi că e mai bine”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
