În timp ce alte țări europene ating aproape universal participarea copiilor la grădiniță, în România, unul din patru copii nu face acest pas important pentru dezvoltarea sa. Sărăcia, distanța și lipsa infrastructurii sunt doar câteva dintre piedici.
România se află la coada clasamentului european în ceea ce privește participarea copiilor la educația preșcolară. Conform datelor Eurostat, doar aproximativ 76% dintre copiii români cu vârsta potrivită merg la grădiniță, cu mult sub media europeană de aproape 95%.
În comparație, țări ca Franța sau Belgia reușesc să asigure o rată de participare aproape universală: 100% în Franța și în jur de 98% în Belgia și Spania.
România se află alături de alte state foste comuniste, dar chiar și în acest pluton rămâne la coada clasamentului.
Motivele pentru care mulți copii nu frecventează grădinița sunt complexe și adesea legate de lipsuri: financiare, logistice sau de infrastructură.
În special în zonele rurale, părinții fie nu își permit costurile asociate, fie nu au o grădiniță în apropiere. Iar când aceasta există, transportul poate fi o altă barieră.
La grădinița din satul Rediu, județul Iași, situația este îngrijorătoare: lunar, aproximativ 30% dintre copii lipsesc. Unii dispar perioade lungi de timp.
Bianca Vasilache, educatoare, a declarat la Știrile PRO TV: „Aleg să îi țină acasă pentru a petrece mai mult timp împreună, pentru a face diverse activități sau mai intervin problemele de familie. Am avut un băiețel, a fost plecat în afara țării cu părinții și-a revenit după vreo câteva luni, nu mai avea deprinderile acestea pe care ceilalți le aveau”.
Specialiștii atrag atenția că lipsa educației timpurii afectează serios parcursul școlar al copiilor. Cei care nu merg la grădiniță ajung la școală fără să fi dezvoltat abilitățile de bază necesare pentru învățare și adaptare într-un cadru colectiv.
Radu Szekely, expert în educație: „Absența grădiniței din viața copilului are efecte ireversibile în ce privește învățarea ulterioară. Copiii care nu au fost la grădiniță nu știu să învețe, nu pot ține pasul cu ceilalți care au deja o practică, o învățare, cunosc literele, cum să urmeze niște instrucțiuni.
Am văzut în comunități foarte sărace din țară copii care la clasa întâi nu știau nici măcar cum îi cheamă, nu aveau conceptul propriei identități, pentru că acasă erau chemați 'fato, hai' – cine ești tu? – eu sunt "fata"”.
Schimbările aduse de pandemie au înrăutățit și mai mult situația. Cu tot mai mulți adulți care lucrează de acasă, o parte dintre părinți au preferat să nu își mai ducă micuții la grădiniță, considerând că pot fi îngrijiți și educați acasă.
Doar că această alegere vine cu un preț greu de plătit pentru dezvoltarea lor pe termen lung.
Raportul OECD scoate în evidență o realitate dureroasă: decalajul între copiii de la sat și cei de la oraș începe încă de la grădiniță.
Accesul la educație timpurie de calitate este un privilegiu pentru familiile cu resurse, în timp ce cei mai vulnerabili sunt condamnați la un start dificil în viață.
Abia din anul trecut grupa mijlocie, destinată copiilor de 4 ani, a devenit obligatorie în România. Însă asta nu înseamnă automat că fiecare copil merge la grădiniță, mai ales când sistemul nu reușește să fie prezent în toate comunitățile.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil