În afara laboratoarelor, gândirea științifică este o modalitate de raționament bazată pe analiză, observație și experimentare, care poate fi folosită în căutarea soluțiilor pentru diverse probleme.
Multe dintre activitățile zilnice pe care copiii le fac acasă pot fi structurate astfel încât ei să învețe să gândească în mod științific fără să-și dea seama. Aceasta înseamnă să își dezvolte capacitatea de a identifica, organiza și analiza informațiile într-un mod logic, astfel încât să poată găsi soluții eficiente.
Folosirea abilităților de rezolvare a problemelor și a gândirii critice pentru a depăși provocările este cunoscută și sub numele de „gândire computațională”, care este modul în care oamenii de știință, în special cei care lucrează în domeniul calculului, organizează și interpretează datele.
Acest tip de gândire poate fi integrat în viața de familie într-un mod simplu, în cadrul activităților de zi cu zi.
Conceptele de gândire computațională pot părea complicate la început, dar în realitate, dacă le aplicăm în viața de zi cu zi, descoperim că sunt acțiuni pe care le desfășurăm aproape automat și aproape fără să ne dăm seama.
De exemplu, „depanarea” înseamnă identificarea și rezolvarea problemelor care stau în calea funcționării corecte a lucrurilor. Este ca și cum am întreba: de ce avem dificultăți în a pleca la timp în fiecare dimineață? Ce anume ne încetinește în drumul spre școală?
Fiecare dintre noi trebuie să examineze propriile rutine pentru a identifica ce anume poate fi modificat pentru a rezolva problema. Putem discuta împreună, dar fiecare trebuie să își asume responsabilitatea pentru implementarea schimbărilor.
Poate că cineva trebuie să se trezească mai devreme, să își reducă timpul petrecut în baie, să evite să se uite la telefonul mobil, să își pregătească hainele cu o seară înainte, și așa mai departe.
În abordarea științifică, „condițiile” reprezintă modul în care luăm decizii în funcție de circumstanțe specifice, similar cu principiul cauză-efect, adică „dacă se întâmplă ceva... trebuie să fac asta”.
O sarcină pe care copiii o pot îndeplini este reciclarea deșeurilor generate în casă și, odată ce sunt mai mari, să ducă gunoiul la containerul de colectare cel mai apropiat.
Reciclarea se bazează pe aceste reguli: dacă este hârtie, trebuie să o așezi într-o anumită zonă, dacă este deșeu organic, în alta, dacă vorbim despre baterii uzate, acestea trebuie să meargă în alt loc, iar dacă este vorba despre un bidon de apă, trebuie să fie plasat într-o geantă separată.
Ceva la fel de simplu ca un dans sau o serie de exerciții reprezintă exemplul perfect pentru a învăța prin secvențiere.
Aici, instrucțiunile simple pot fi împărțite în fragmente și învățate treptat, dar trebuie să fie urmate într-o anumită ordine prestabilită.
Haosul din camera unui adolescent poate fi copleșitor pentru oricine. Abordarea acestei situații poate părea imposibilă dacă nu aplicăm principiul descompunerii și împărțim munca în bucăți mai mici, ușor de gestionat.
Putem începe prin a strânge doar hainele, apoi să continuăm cu pantofii și jucăriile. După ce acestea sunt puse la locul lor, putem trece la cărți și caiete, și să ne ocupăm de lenjeria de pat în final.
Odată ce totul este în ordine, putem aspira camera pentru a finaliza procesul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil