Atunci când un copil are o reacție intensă în fața unui eșec minor, mulți părinți sunt tentați să recurgă la o atitudine dură, considerând că doar așa îl vor întări.
Însă, soluția formării unor adulți echilibrați, rezilienți și stabili emoțional nu este severitatea, ci compasiunea, chiar și în fața unor reacții care par exagerate. Cel puțin asta susține dr. Becky Kennedy, psiholog specializat în lucrul cu copiii, absolventă a Universității Columbia, conform CBNC.
„Parcă am ajuns să considerăm compasiunea ca pe ceva periculos”, a spus ea într-un episod al podcastului său dedicat părinților, Good Inside. „Când [copiii] reacționează intens la lucruri pe care noi le considerăm minore sau copilărești, credem că, dacă le arătăm înțelegere, îi vom face sensibili, slabi, ‘fulgi de zăpadă’.”
Kennedy recunoaște că și ea a avut aceste temeri în trecut, în timp ce își creștea cei trei copii. Însă experiența i-a arătat că reacțiile dure ale părinților pot amplifica emoțiile negative ale copilului, nu le potolesc.
„Dacă peste suferința copilului vin cu critica mea, cu invalidarea mea, emoția devine și mai puternică. Este complet contraproductiv”, explică ea.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
În schimb, recomandarea sa este ca părinții să răspundă cu calm și empatie. Un simplu mesaj de validare poate face o diferență majoră: „Are sens ce simți. Ești supărat. E real. Și știu că vei trece peste asta.”
Acest tip de răspuns îl ajută pe copil să se simtă înțeles și susținut, mai ales în momentele în care trăiește emoții puternice. Validarea sentimentelor nu înseamnă încurajarea comportamentelor nepotrivite, ci oferirea unui cadru sigur pentru reglarea emoțională.
Psihoterapeuta Amy Morin, într-un articol pentru CNBC, adaugă că acest tip de abordare poate preveni viitoare crize: „Părinții pot spune: «E în regulă să fii supărat, dar nu este în regulă să lovești sau să țipi.»”
Astfel, copiii învață că emoții precum furia sau tristețea sunt firești, dar că este important să învețe cum să le gestioneze fără a-i răni sau deranja pe ceilalți. Printre metodele utile se numără respirația profundă, numirea emoțiilor sau alte tehnici de calmare.
„A învăța cum să-ți exprimi emoțiile într-un mod sănătos este o abilitate importantă pentru a face față inevitabilelor suișuri și coborâșuri ale vieții”, concluzionează Morin.
Unul dintre trăsăturile importante ale adulților rezilienți din punct de vedere mental este autocompasiunea. Iar părinții joacă un rol cheie în dezvoltarea acestei abilități încă din copilărie, subliniază psihologul Becky Kennedy.
„Vocea unui părinte devine, în timp, vocea interioară a copilului”, explică Kennedy. Dacă părinții tind să minimalizeze sau să critice suferința copilului, acesta va învăța să reacționeze la eșecuri prin autocritică, în loc să reflecteze lucid și să caute soluții pentru a merge mai departe.
„O astfel de abordare nu face decât să îngreuneze procesul de adaptare. Copilul va avea dificultăți în a-și regăsi încrederea în sine, reziliența și claritatea necesară pentru a decide care este următorul pas”, adaugă Kennedy.
Dezvoltarea compasiunii față de sine încă de la o vârstă fragedă îi ajută pe copii să gestioneze mai bine eșecurile și să evite capcana negativității. „Compasiunea este un element foarte important al autoreglării emoționale”, spune Kennedy.
SURSA FOTO: freepik.com @The Yuri Arcurs Collection
Paradoxal, atunci când ne certăm pe noi înșine, în loc să ne încurajăm, emoțiile devin și mai intense și durează mai mult. „Nu suntem capabili să gestionăm acel sentiment, iar asta ne face mai vulnerabili, nu mai puternici”, explică ea.
Această idee este susținută și de cercetările realizate de Kristin Neff, psiholog și profesor asociat la Universitatea din Texas, Austin. Studiile sale arată că autocompasiunea contribuie semnificativ la motivația de a învăța lucruri noi și la dorința de a îmbunătăți comportamentele, fără a rămâne blocați în rușine sau vinovăție.
„Oamenii care practică autocompasiunea sunt mai predispuși să persevereze și să încerce din nou după un eșec, comparativ cu cei care se autocritică dur”, spune Kennedy, referindu-se la concluziile lui Neff.
„În plus, autocompasiunea le permite să își asume responsabilitatea pentru greșeli fără a cădea în capcana rușinii. Iar asta este ceva cu adevărat valoros.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil