Anumite cereri și comentarii îi irită mai mult decât îți imaginezi.
Fiecare părinte are propria viziune asupra felului în care vrea să își crească copilul. Unii aleg să nu impună aproape niciodată limite și cred mereu că al lor copil are dreptate.
Deși fiecare are libertatea să își stabilească propriul stil de parenting, aceste diferențe pot deveni o problemă pentru profesori.
Părinții ajung adesea să îi confrunte pe profesori pe orice subiect. Cer note în plus, cred că al lor copil merită automat calificativul maxim sau încearcă să intervină în programa școlară.
Însă, profesorii nu privesc cu ochi buni părinții care revin constant asupra acestor lucruri. Atitudinea lor afectează relația părinte-profesor, care este importantă pentru succesul elevilor, și face dificil pentru profesor să rămână o autoritate în clasă.
Iată cele 11 lucruri pe care profesorii le urăsc în tăcere la părinți: „Ne fac munca mai dificilă zi de zi și afectează și succesul copilului la școală!”, potrivit Your Tango.
SURSA FOTO: freepik.com @syda_productions
Chiar dacă părintele nu vrea să critice direct profesorul, afirmația că un copil este prea inteligent pentru exercițiile primite sună ca o îndoială asupra capacității de predare.
Profesorul observă atent progresul și implicarea fiecărui elev. Uneori, problema nu este nivelul exercițiilor, ci lipsa de motivație sau faptul că elevul nu a stăpânit bine o abilitate.
Aceste explicații nu sunt însă pe placul părinților care cred că totul se reduce la faptul că materialul este prea simplu.
Profesorii se simt deranjați atunci când părinții pun rezultatele slabe exclusiv pe seama lor. Potrivit profesoarei de engleză Jane Morris, înainte de anii 2000 părinții și profesorii colaborau pentru binele copilului. Acum, unii părinți preferă să transfere întreaga responsabilitate asupra profesorului.
Rolul profesorului este să ghideze procesul de învățare și să ofere sprijin, dar elevul trebuie să se implice, să ceară ajutor și să muncească pentru notele dorite.
Atunci când profesorul se simte acuzat de lipsă de corectitudine, deși respectă regulile și evaluează corect, relația cu părintele devine tensionată.
Când un părinte spune că nu acceptă teme pentru acasă și că totul trebuie rezolvat doar la școală, profesorul percepe acest lucru ca pe o subminare a procesului educațional.
Temelele au rolul de a încuraja învățarea independentă și de a consolida cunoștințele. Lipsa lor limitează progresul elevului și îl dezavantajează.
Un profesor care vrea binele copilului nu poate privi cu înțelegere o asemenea cerință.
La prima vedere, cererea nu pare gravă. Totuși, profesorii o consideră nedreaptă, pentru că schimbă regulile și subminează sistemul de evaluare.
Dacă un elev primește puncte suplimentare, același lucru ar trebui oferit tuturor, ceea ce nu este întotdeauna posibil.
Profesoara de franceză Jocelyn Smith a explicat că toți elevii trebuie să aibă acces egal la activități, iar punctele suplimentare nu garantează această echitate. În plus, în loc să învețe din greșeli, elevul primește o scurtătură, ceea ce nu îl ajută pe termen lung.
Unii părinți repetă profesorilor ceea ce le spune copilul, și anume că la clasă „nu se predă nimic”. Profesorii percep acest lucru ca pe un atac personal și profesional, mai ales dacă au investit multe ore în pregătirea lecțiilor.
Astfel de afirmații le afectează autoritatea, îi fac mai greu de respectat în fața elevilor și pot scădea stima lor profesională.
În unele cazuri, profesorii ajung chiar să se teamă pentru siguranța locului de muncă, după cum a arătat și Angela Watson, specialist în formarea cadrelor didactice.
SURSA FOTO: freepik.com @Wavebreak Media
Când părinții solicită toate temele de la începutul anului, acest lucru nu doar că perturbă procesul de predare, dar îi transmite profesorului impresia că părintele nu are încredere în judecata sa profesională.
Programa la începutul anului școlar este un document flexibil, care poate suferi modificări în funcție de nevoile elevilor și de timpul disponibil pentru acoperirea materiei.
Atunci când părintele vrea tot materialul de la început, profesorul se află într-o situație dificilă, pentru că nu poate garanta că toate subiectele vor fi parcurse conform planului. De asemenea, profesorul poate simți că este pus la îndoială profesionalismul său.
Părinții care susțin că al lor copil are întotdeauna dreptate rareori corectează comportamentele nepotrivite. Aceasta face copilul mai greu de gestionat în clasă și slăbește autoritatea profesorului.
Dacă elevul crede că poate face orice fără consecințe, profesorul se va confrunta cu dificultăți în a-l învăța respectul pentru reguli și în a explica de ce acțiunile sale sunt greșite. Copilul poate ajunge să creadă că profesorul poate fi contestat și că instrucțiunile sale nu trebuie urmate.
Fiecare profesor stabilește volumul de muncă în funcție de dificultatea materiei și nevoile clasei. Când un părinte compară sarcinile elevului cu cele de la alte materii, profesorul simte că este pus sub semnul întrebării în mod nejustificat.
Aceasta subminează expertiza și judecata profesională a profesorului și nu creează o atmosferă deschisă pentru discuții constructive și colaborative.
Activitățile extracurriculare sunt importante, dar majoritatea profesorilor consideră că școala și temele trebuie să fie prioritare.
Când părinții îndeamnă copilul să se concentreze mai mult pe activități extracurriculare decât pe școală, acest lucru complică colaborarea dintre părinți și profesori.
În loc să ajute copilul să găsească un echilibru, părinții transmit un mesaj care poate submina procesul educațional.
Dacă părintele justifică notele mici în loc să colaboreze cu profesorul pentru a identifica problemele și a găsi soluții, rezultatele elevului vor avea de suferit.
Profesorii apreciază atunci când părinții se implică activ în găsirea de soluții și sprijină copilul în procesul de învățare. Lipsa implicării afectează negativ succesul academic al elevului și relația de parteneriat dintre părinte și profesor.
Similar scuzării performanțelor slabe, atunci când părinții așteaptă ca școala să gestioneze disciplina, colaborarea dintre părinți și profesori devine dificilă. Aceasta creează așteptări nerealiste și poate indica faptul că disciplina nu este aplicată acasă.
Dezvoltarea educațională a copilului depinde de implicarea ambelor părți. Când așteptările nerealiste afectează parteneriatul, succesul copilului este pus în pericol, ceea ce îi frustrează pe profesori.
Părinții ar trebui să ia în considerare nu doar cum se simte profesorul, ci și efectul cererilor și atitudinilor lor asupra copilului și a celorlalți elevi din clasă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil