A țipa la copii este o acțiune care creează nesiguranță și le distruge stima de sine.
Să nu ne păcălim: cu toții ne-am pierdut răbdarea de mai multe ori cu copiii. Cu toate că ne străduim să evităm astfel de situații, recunoaștem că, uneori, este o provocare uriașă. Însă, haideți să privim cu empatie aceste momente, pentru că, în mod cert, țipatul nu este niciodată soluția potrivită.
Copiii nu se manifestă tumultuos pentru a ne provoca direct. Realitatea este că, la vârstele fragede, ei încă învață să-și gestioneze emoțiile. Așadar, secretul nu constă în a încerca să-i convingem prin țipete că suntem mai puternici. Mai degrabă, avem șansa de a schimba din temelii dinamica situațiilor tensionate.
În loc să luăm personal comportamentul lor, să încercăm să fim sprijinul de care au nevoie. Ascultarea și înțelegerea pot transforma o confruntare aparent dificilă într-o oportunitate de învățare și conexiune. Să fim părinți care își îndrumă copiii spre autodisciplină, oferindu-le suport în călătoria lor emoțională.
Specialistul în psihiatrie, Joseph Shrand de la Harvard Medical School, avertizează asupra consecințelor serioase pe care le pot avea țipetele asupra dezvoltării copilului. Contrar așteptărilor, copiii care sunt expuși la tipete pot să asimileze și să înțeleagă mai puțin din ceea ce li se comunică.
Dar de ce se întâmplă asta? Conform lui Shrand, atunci când un copil este supus țipetelor, creierul său activează sistemul limbic, declanșând două posibile reacții: fuga sau confruntarea. În oricare dintre aceste scenarii, țipatul nu aduce beneficii reale. Copiii pot alege să se distanțeze, manifestând o reacție de „fugă”, sau pot răspunde provocărilor cu o intensificare a confruntării, adică o reacție de „luptă”.
Ce ar trebui să facem atunci când cei mici se confruntă cu probleme? În loc să apelăm la țipete, specialiștii recomandă adoptarea unei abordări mai empatice și de comunicare eficientă.
În fața exploziilor de furie ale copiilor, comunicarea activă se dovedește a fi un instrument esențial. În momentele cele mai tensionate, există însă trei cuvinte simple care pot schimba întregul tablou: „te pot ajuta?”
Această întrebare se dovedește a fi extrem de eficientă în calmarea copiilor, acționând pe două fronturi esențiale. Pe de o parte, aceasta întrerupe bucla de nervi care ar putea duce la țipete. Pe de altă parte, oferă sprijinul necesar, fie pentru a îndeplini o sarcină care stârnește frustrare, fie pentru a-i ajuta să-și gestioneze emoțiile. Atunci când copilul intră în faza de țipete, răspunsul nostru calm și simplu ar trebui să fie: „pot să te ajut?”
Pe lângă aceste cuvinte magice, există și alte tehnici pe care le poți utiliza înainte de a ajunge la țipete. Acestea sunt la fel de eficiente și te vor feri de momentele tensionate. Investind în aceste abordări, vei observa îmbunătățiri în relația cu copiii tăi, le vei dezvolta responsabilitatea și le vei oferi instrumentele necesare pentru a-și gestiona emoțiile într-un mod sănătos.
Contracararea unei atitudini negative la copii începe prin autocontrolul nostru. Atunci când simțim că furia ne cuprinde, retragerea într-un spațiu liniștit pentru doar un minut și respirația conștientă ne permit să recâștigăm calmul. Astfel, putem aborda copilul cu asertivitate.
Vorbește cu el de la egal la egal. Comunicarea eficientă presupune abordarea copiilor cu respect, ca și cum am vorbi cu orice altă persoană importantă din viața noastră. Stând la același nivel și menținând contactul vizual, prevenim reacțiile defensive și consolidăm legătura cu cei mici.
Pune-te în pielea lor: arată empatie și aplică comunicare activă. Manifestarea empatiei este importantă. Copiii trebuie să simtă că sunt înțeleși și ascultați. Permiteți-le să se exprime fără întreruperi, bazând comunicarea pe principiile activității și a validării emoțiilor lor.
Copiii acceptă mai bine regulile și limitele atunci când sunt implicați în procesul de stabilire a acestora. Oferiți-le ocazia să se exprime, explicați-le motivele pentru care anumite comportamente nu sunt adecvate și stabiliți limite pentru viitor.
Atunci când comportamentele negative persistă, aplicarea limitelor și consecințelor este esențială. Cu toate acestea, acționați din dragoste și empatie. Amintiți-le că s-au discutat deja limitele și consecințele, iar aplicarea acestora este necesară acum.
Validarea emoțiilor. Emoțiile copiilor sunt la fel de importante ca ale noastre. Validarea acestora arată înțelegere, însă, în același timp, copiii trebuie să înțeleagă că anumite comportamente nu sunt acceptabile. Prin acest echilibru, promovăm gestionarea emoțională sănătoasă și oferim un exemplu de empatie.
În final, să ne amintim că suntem modele pentru copiii noștri, iar o abordare calmă, sigură și asertivă va construi nu doar comunicarea fluentă, ci și relații durabile și sănătoase.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil