Atunci când observi că micuțul tău întâmpină dificultăți în a-și încheia nasturii de la cămașă sau în a-și lega șireturile, este firesc să te oferi să-l ajuți. Cu toate acestea, este important să te oprești și să te întrebi cât de mult îl susții cu adevărat.
Un specialist în psihologie de la Universitatea Stanford a constatat că intervenția excesivă a părinților poate crea mai multe probleme decât soluții, oferind în schimb principii directoare pentru a crește copii mai autonomi și mai încrezători în abilitățile lor.
În prezent, majoritatea părinților sunt mai conștienți de impactul pe care îl are educația asupra copiilor lor, motiv pentru care tind să fie mai implicați și să caute momente de învățare care să consolideze legătura familială și să promoveze dezvoltarea copilului.
Această atitudine este pozitivă. Studiile au arătat că implicarea părinților îi ajută pe copii să-și dezvolte abilitățile cognitive și emoționale. Cu toate acestea, este ușor să se treacă peste linia dintre ajutorul constructiv și intervenția inutilă care împiedică dezvoltarea abilităților copiilor.
Jelena Obradović, psiholog și profesor de educație la Universitatea Stanford, a observat interacțiunile dintre părinți și copii cu vârste cuprinse între 2 și 4 ani, în timp ce se jucau, sortau jucăriile, învățau regulile unui nou joc sau discutau o problemă, notează serpadres.es.
A constatat că copiii ai căror părinți interveneau mai des pentru a da instrucțiuni sau sugestii, pentru a face corecturi sau pentru a pune întrebări, au avut mai multe dificultăți în a-și regla comportamentul și a-și gestiona emoțiile în alte situații.
Acei copii au avut, de asemenea, dificultăți în întârzierea satisfacției, care este de obicei considerată un indicator timpuriu al succesului în viață. În plus, au avut dificultăți în controlul impulsurilor și în concentrarea atenției atunci când o altă activitate le solicita atenția.
SURSA FOTO: freepik.com @user20119892
Părinții se confruntă cu o presiune considerabilă pentru a-și îndeplini rolul și își doresc să o facă cu bine. Prin urmare, mulți caută modalități de a se implica în activitățile copiilor.
Desigur, este important să se joace cu ei, să îi susțină și să îi îndrume, dar într-o măsură potrivită. Implicarea excesivă a părinților poate avea consecințe negative pentru copii, mai ales atunci când aceștia sunt concentrați pe sarcini și nu au nevoie de ajutor.
Această intervenție continuă poate face mai dificil pentru copii să-și concentreze atenția și să-și controleze comportamentul. Supravegherea și îndrumarea constantă afectează abilitățile de autoreglare ale copiilor și le împiedică autonomia, deoarece aceștia nu dezvoltă un control intern, ci sunt ghidați în mod constant de o influență externă.
Cu toate acestea, Obradović a avertizat că, atunci când părinții intervin atunci când copiii au nevoie de ajutor real sau nu se pot concentra, aceștia nu întâmpină aceleași dificultăți. Prin urmare, este important să găsim un echilibru potrivit în interacțiuni pentru a ne asigura că acest ajutor este cu adevărat benefic și adaugă valoare.
Sugerarea ideilor, corectarea sau oferirea de sfaturi copiilor nu este în mod necesar negativă. Ghidarea din partea adulților este importantă atunci când copiii nu sunt atenți, încalcă regulile sau au nevoie de ajutor pentru a rezolva o problemă, deoarece încă nu au dezvoltat abilitățile necesare.
Scopul nu este să critici părinții, ci să le oferi mai multe instrumente psihologice pentru a putea practica cu adevărat o educație pozitivă și orientată spre dezvoltare, pregătindu-și copiii pentru viață.
Pentru a realiza acest lucru, ei trebuie să fie conștienți că momentele de învățare au locul și momentul lor, dar și că cei mici au nevoie de spațiu pentru a face lucrurile singuri. Este esențial să găsim un echilibru între îndrumare și independență, astfel încât copiii să înceapă să se simtă stăpâni pe situație.
Așadar, data viitoare când simți tentația de a interveni, întreabă-te: are cu adevărat nevoie copilul tău?
Și înainte de a răspunde, amintește-ți că graba nu se îmbină bine cu procesul de învățare. Doar pentru că micuțul tău este mai încet să-și încheie nasturii de la cămașă sau să-și lege șireturile, nu înseamnă că trebuie să faci acest lucru pentru el.
Învață-l să fie independent: lasă-l să se îmbrace singur, să-și pună jucăriile la loc, să-și facă rucsacul sau să te ajute să strângi masa după cină sau să-și facă temele. Nu încerca să umpli fiecare moment al zilei cu învățare forțată. Permite-i să se plictisească și să-și găsească singur activități. Aceste mici victorii zilnice - fără intervenția ta - îl vor ajuta pe copilul tău să se simtă competent și să aibă mai multă încredere în el însuși. La finalul zilei, educația înseamnă și să fii echipat cu răbdare și adesea să rămâi în culise în timp ce copiii explorează, învață și cresc.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil