Sindromul „cuptorului cu microunde”. Răbdarea, acel mușchi invizibil de care avem atâta nevoie, pare a fi în pericol de dispariție la copiii noștri

Data publicării:
Loredana Iriciuc
Autorul articolului: Loredana Iriciuc
Sindromul „cuptorului cu microunde”. Răbdarea, acel mușchi invizibil de care avem atâta nevoie, pare a fi în pericol de dispariție la copiii noștri / FOTO: freepik.com @SkelDry
Sindromul „cuptorului cu microunde”. Răbdarea, acel mușchi invizibil de care avem atâta nevoie, pare a fi în pericol de dispariție la copiii noștri / FOTO: freepik.com @SkelDry

În jurul nostru vedem copii care merg pe principiile „vreau asta acum” și „găsesc pe Google într o secundă”, iar răbdarea, acest mușchi invizibil de care avem atâta nevoie, pare să fie pe cale de dispariție în rândul micuților.



Dacă stăm să ne gândim bine și să analizăm, nu este vina copiilor. Nu ei au inventat telecomanda, butonul „cumpără acum” sau videoclipurile care se încarcă în câteva milisecunde. Ei pur și simplu „s-au născut într-un sistem care recompensează viteza și pedepsește așteptarea”, spun experții în parenting de la conmishijos.com.

Însă, dacă îi creștem pe copii în acest context, specialiștii avertizează că riscul este să formăm o generație incapabilă să tolereze frustrarea.

Unii numesc acest fenomen „sindromul cuptorului cu microunde”, dorința de a avea totul rapid, perfect și fără efort

Însă, atenție, părinți! A educa nu înseamnă „a încălzi mâncarea în două minute”. A educa înseamnă a găti la foc mic. Iar răbdarea, mai mult ca oricând, este un ingredient tot mai rar în bucătăriile noastre de familie.

Dacă nu ne antrenăm propria răbdare, cu greu vom reuși să le o transmitem copiilor

SURSA FOTO: freepik.com @Stockbusters

Tot experții spun că a educa răbdarea în ziua de azi este ca un gest contracultural. Asta înseamnă „să mergi împotriva ritmului pieței, al tehnologiei și al unei vieți accelerate”. Mai înseamnă „să îl înveți pe copil că a aștepta nu înseamnă a pierde, că plictiseala nu este o pedeapsă și că lucrurile valoroase au nevoie de timp”.

Dar oare suntem noi, adulții, pregătiți să predăm ceva ce noi înșine am uitat? Pentru că, dacă stăm să ne analizăm, cât timp reușim să nu ne uităm la telefon în timp ce așteptăm o cafea?

„Dacă nu ne antrenăm propria răbdare, cu greu vom reuși să le o transmitem copiilor”, transmit experții în parenting citați.

Strategii pentru a învăța răbdarea

Cu siguranță că nu există o rețetă universală sau o rețetă care să funcționeze 100% pentru toți părinții. Însă ar trebui să recuperăm niște activități care azi sunt considerate „demodate”. Ele, de fapt, ascund un adevărat tezaur pedagogic.

Plantarea

A planta o sămânță și a vedea cum germinează este o adevărată lecție de răbdare mascată în știință. Nu există aplicație care să grăbească acest proces.

În fiecare zi, copiii observă, udă, așteaptă. Miracolul unui lăstar verde îi învață că lucrurile importante nu se întâmplă pe loc.

Sfat: nu este vorba doar despre a pune un ghiveci decorativ pe blatul de la geam și gata! Este vorba despre a transforma plantarea într-un ritual de familie. „A apărut tulpina?”, „Mai are nevoie de apă?”. Această așteptare care mai este și împărtășită creează conversație, entuziasm și învățare reală.

Activități creative de durată, nu de cinci minute

Internetul din ziua de azi e plin de „activități creative rapide”, făcute în trei, cinci, șapte pași și perfecte pentru Instagram. Însă, adevărata valoare apare în proiectele care durează zile! Ce ar putea dura mai mult? Construirea unei machete. Sau să croșetezi un pluș ori să pictezi un mural. Ai de unde alege!

Bineînțeles că pe parcurs apar și greșeli: pete de vopsea, fire încâlcite. Aici se află cu adevărat învățarea, acceptarea faptului că rezultatul nu se obține imediat și că e necesară răbdarea. Lucrul cu mâinile încetinește timpul și arată că perfecțiunea nu apare instant.

Rețete gătite în familie

„Bucătăria este o școală de răbdare bine camuflată”, spun specialiștii. Frământatul, timpul de odihnă, așteptarea ca să se încălzească cuptorul, fiecare rețetă arată cât timp este necesar pentru ca ceva să se transforme.

Un exemplu bun de a învăța răbdarea în bucătărie este pâinea făcută acasă. Copiii se bucură să frământe, dar partea cu adevărat educativă este „odihna aluatului”. A-l vedea cum crește încet îi învață că lucrurile, atunci când sunt lăsate să se maturizeze, au un gust mai bun.

Jocuri care nu se termină în zece minute

Magazinele sunt pline de jocuri rapide, create pentru „imediat”. Dar ce se întâmplă cu puzzle-urile de 500 de piese, cu partidele de Monopoly care durează ore sau cu seturile mari de Lego? Aceste jocuri exersează perseverența și plăcerea procesului, mai mult decât obsesia pentru rezultat.

Disconfortul așteptării

Îți e comod să eviți plictiseala copilului, nu-i așa? Îi dai tableta, pornești un videoclip și „mă plictiseeeesc” dispare. Dar „fiecare minut umplut cu stimuli imediați este un minut furat din învățarea așteptării”, avertizează specialiștii.

Răbdarea se antrenează în acele tăceri incomode, la cozile din supermarket, în acel „încă nu”. Chiar dacă ne este greu, aceste mici frustrări sunt sala de sport în care copiii își întăresc toleranța la frustrare.

Rolul părinților

Aici apare partea incomodă a articolului, ne dorim cu adevărat copii răbdători, dacă noi nu putem aștepta liftul fără să ne uităm la telefon? Răbdarea se transmite prin comportamentele noastre, nu doar prin vorbe.

Dacă un copil vede că mama lui citește o carte întreagă timp de mai multe săptămâni, înțelege că nu totul este imediat. Dacă observă că tatăl lui așteaptă calm într-un ambuteiaj, învață că viața nu se rezolvă mereu printr-o scurtătură.

Întrebarea este dacă suntem dispuși să recuperăm această răbdare pentru ca ei să o imite.

SURSA FOTO: freepik.com @SkelDry

Miza este mai mare decât o valoare de viață

Răbdarea stă la baza unor abilități extrem de importante: concentrarea, reziliența, capacitatea de efort. Fără răbdare nu există studiu, nu există relații durabile, nu există proiecte solide.

„Vrem copii străluciți, dar incapabili să aștepte un rezultat? Adulți rapizi, dar fragili în fața frustrării? Răspunsul depinde de ceea ce facem astăzi în casele noastre. A educa răbdarea nu înseamnă a da înapoi, ci a merge înainte spre un viitor mai uman. Înseamnă a rezista dictaturii lui ACUM și a arăta că lucrurile valoroase au nevoie de timp, că așteptarea face parte din drum”, explică experții.

Este din ce în ce mai mare nevoie să formăm oameni capabili să se bucure de proces, să aprecieze ceea ce se pregătește încet, să înțeleagă că viața nu răspunde mereu la viteza unui clic.

Poate că sună utopic. Dar dacă reușim să-l vedem pe copil că zâmbește când vede cum îi crește planta, să se bucure atunci când potrivește ultima piesă de puzzle sau să savureze pâinea proaspăt scoasă din cuptor după ore de așteptare, atunci am câștigat lupta cu „imediatul”.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.







pixel