Sindromul disexecutiv. Un specialist în educație arată cum îi afectează pe copii: „Întotdeauna le recomand părinților ASTA!”

Data publicării:
Sindromul disexecutiv. Un specialist în educație arată cum îi afectează pe copii: „Întotdeauna le recomand părinților ASTA!” / FOTO: freepik.com @shangarey
Sindromul disexecutiv. Un specialist în educație arată cum îi afectează pe copii: „Întotdeauna le recomand părinților ASTA!” / FOTO: freepik.com @shangarey

Cum putem ajuta copiii și adolescenții să-și îmbunătățească atenția, capacitatea de autoreglare și memoria, aspecte esențiale pentru dezvoltarea lor? Pentru a înțelege sindromul disexecutiv și impactul său asupra tinerilor, e important să discutăm despre funcțiile executive. 



Catalina Ordóñez Aneas, specialist în educație specială și autoare a cărții „Funcții executive: Activități și jocuri de societate”, explică că termenul este larg și nu există o definiție unanim acceptată, dar putem spune că se referă la abilitățile cognitive necesare pentru rezolvarea problemelor și adaptarea la situații noi, precum și capacitatea de autoreglare, atât la nivel cognitiv, cât și emoțional.

Toate aceste aspecte sunt foarte importante pentru dezvoltarea copiilor și adolescenților.

Citește și Sindromul „momentului perfect”. Experți: „Este periculos! Ne duce la frustrare și vinovăție!”

Ce este sindromul disexecutiv?

Bazat pe natura abilităților cognitive și emoționale, sindromul disexecutiv, cunoscut și sub denumirea de sindrom frontal, apare atunci când aceste abilități sunt afectate sau lipsesc complet, „fără a fi legat de coeficientul de inteligență al unei persoane”, așa cum subliniază Ordóñez, potrivit Hola.com.

Sindromul afectează controlul inhibitor, memoria, flexibilitatea cognitivă, planificarea și procesul decizional. Unul dintre simptomele comune ale acestor tulburări este impulsivitatea, dificultatea de a menține concentrarea asupra unei sarcini și dificultatea de a-și regla emoțiile.

Cum afectează sindromul disexecutiv copiii și adolescenții?

SURSA FOTO: freepik.com @freepik

Sindromul poate să se manifeste în mediul școlar, fiind întâlnit, de exemplu, la copiii cu ADHD (care prezintă dificultăți în atenție și control inhibitor) sau poate apărea în orice moment al vieții ca urmare a unui accident, accident vascular cerebral, Alzheimer sau dependențe, printre altele.

Implicațiile acestui sindrom asupra minorilor depind de vârsta și de zona afectată în cazul unei leziuni sau modificări ale cortexului prefrontal, care poate fi cauzată de diverși factori, cum ar fi procesele infecțioase, toxice sau disfuncționalitățile în legăturile neuronale.

Deoarece cortexul prefrontal este ultima regiune a creierului care se maturizează complet, între 30 și 34 de ani, este esențial să evaluăm modul în care sindromul afectează copiii și adolescenții în funcție de perioada sensibilă din dezvoltarea creierului în care se află.

Potrivit specialistului, există trei astfel de etape:

Între 4 și 8 ani: În această etapă, copilul începe să dezvolte abilități precum inhibiția impulsurilor, limbajul intern și reglarea emoțiilor.

Între 10 și 12 ani: Este perioada în care controlul inhibitor atinge nivelul maxim de dezvoltare.

Între 16 și 19 ani: În adolescență, abilitățile de planificare, rezolvare a problemelor și autoreglare sunt consolidate.

Vezi și Sindromul „Copilului Împărat”. Aceste trei tipuri de educație pot transforma un mic înger într-un veritabil tiran

Este posibil să se îmbunătățească situația unui copil cu sindrom disexecutiv?

Indiferent dacă este vorba despre o tulburare precum ADHD care persistă pe parcursul vieții sau rezultatul unei leziuni cerebrale, întrebarea pe care o pun mulți părinți când primesc un diagnostic de tulburare disexecutivă sau o altă formă de afectare a funcțiilor executive este: „Situația copilului meu se va putea îmbunătăți?” „Absolut da!”, afirmă Catalina Ordóñez.

„Abilitățile executive pot fi îmbunătățite în timpul copilăriei”. Totuși, subliniază că acest proces este în continuă cercetare și rezultatele depind de modul în care sunt planificate activitățile și sarcinile, deoarece nu există o abordare unică care să funcționeze pentru toată lumea.

„Este important să evităm monotonia și să ieșim din zona de confort a copilului când lucrăm la dezvoltarea funcțiilor executive și să ajustăm nivelul de dificultate al activităților, deoarece atunci când o sarcină devine prea automatizată, funcțiile executive își pierd eficacitatea”. Aceasta nu înseamnă că repetarea sau consolidarea învățării nu sunt importante, dar trebuie gestionate cu atenție pentru a evita plictiseala și stagnarea progresului.

Catalina Ordóñez subliniază că „cu cât lucrăm mai multe aspecte, cu atât vor fi mai profunde rezultatele”. Ea evidențiază rolul jocurilor de societate ca instrumente puternice pentru dezvoltarea abilităților executive, deoarece implică activarea tuturor acestor funcții cognitive și emoționale în timpul jocului.

„Întotdeauna recomand joaca”, subliniază ea. „Jocul este tot mai folosit în terapie, în școli și în lucrul cu persoanele în vârstă. Pe lângă crearea unor momente de relaxare, jocurile ne ajută să gestionăm stresul, să socializăm și să ne detașăm de lumea ecranelor”. Beneficiile jocului sunt cu adevărat multiple și acoperă o gamă largă de nevoi și contexte.

SURSA FOTO: freepik.com @prostooleh

 

Cum pot ajuta părinții copilul cu sindrom disexecutiv?

Cum pot sprijini părinții un copil cu sindrom disexecutiv? O modalitate simplă, distractivă și eficientă, conform recomandării specialistului, este să se joace jocuri de societate cu copiii. Desigur, alegerile ar trebui să țină cont de vârsta și nevoile individuale ale copiilor, dar aceste jocuri pot crea și mai multe momente de conexiune familială.

Un aspect cheie este și să ofere răbdare, deoarece îmbunătățirea poate fi un proces lent și gradual. Copiii pot fi frustrați când constată că au dificultăți în reținerea informațiilor sau în menținerea atenției pe termen scurt. Prin urmare, este important să se lucreze și la stima de sine și la aspectele emoționale.

Recomandările includ implicarea în activități fizice precum mersul pe jos, înotul, patinajul sau alte activități recreative, iar pentru cei cu abilități sportive, participarea la sporturi de echipă poate fi benefică. Activități care promovează calmul și relaxarea, precum mindfulness, pot aduce beneficii semnificative și pot fi începute încă de la o vârstă fragedă.

În general, este important ca familiile să cultive o relație caldă, să încurajeze autonomia copilului, să stimuleze învățarea, să sprijine auto-reglarea, să arate respect, să stabilească reguli și limite într-un mod pozitiv și să petreacă timp de calitate împreună. Toate aceste aspecte contribuie la dezvoltarea și îmbunătățirea funcțiilor executive ale copilului, și, mai important, la îngrijirea aspectelor sale fizice, intelectuale, emoționale și sociale.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Loredana Iriciuc | Categorie: Probleme de sanatate




Articole similare
Cele mai noi articole
Trend - Top citite

DC Media Group Audience
pixel