Sindromul „Copilului Împărat”. Aceste trei tipuri de educație pot transforma un mic înger într-un veritabil tiran

Data actualizării: | Data publicării:
Sindromul „Copilului Împărat”. Aceste trei tipuri de educație pot transforma un mic înger într-un veritabil tiran / FOTO: freepik.com @Loucaski
Sindromul „Copilului Împărat”. Aceste trei tipuri de educație pot transforma un mic înger într-un veritabil tiran / FOTO: freepik.com @Loucaski

Fiecare părinte se confruntă cu provocări, dar există un moment în care fraza „nu mă mai pot descurca cu copilul meu” capătă o rezonanță deosebită. Dacă ai simțit vreodată că micuțul tău are un farmec aparte, iar capacitatea lui de a te face să faci exact ce vrea el pare desprinsă dintr-un manual de manipulare avansată, ar putea fi vorba despre Sindromul Împăratului.



Un copil „împărat” sau „tiran” este acel micuț cu chip de înger care știe cum să manipuleze situațiile pentru a obține ceea ce își dorește. Dacă te-ai regăsit în mijlocul crizelor sau atacurilor de furie ale copilului tău, iar răbdarea ta a atins cote maxime, ar putea fi momentul să te informezi despre acest fenomen tot mai întâlnit.

Sindromul Împăratului descrie situația în care copiii preiau controlul în casă, subjugându-și părinții și transformându-i într-o sorta de „sclavi”. Nu le pasă de suferința celorlalți, iar singurul lor scop este să fie regii casei, cu orice preț.

În articolul nostru, vom explora semnele acestui sindrom, oferindu-ți astfel instrumentele necesare pentru a înțelege și gestiona comportamentul copilului tău. Pentru că, la urma urmei, fiecare părinte merită să aibă armonie în propria casă.

Sindromul „Copilului Împărat” sau „Copilului Tiran”

Copilul tiran nu este o creație din naștere, ci mai degrabă rezultatul unor factori și influențe în creștere. Deși termenul „Sindromul Împăratului” nu are o recunoaștere clinică specifică, este adesea folosit pentru a descrie acei copii care manifestă anumite trăsături comune în comportamentul lor. Printre aceste caracteristici se numără:

Insensibilitate emoțională;

Puțină sau deloc responsabilitate;

Imunitate la pedepse;

Dificultăți în dezvoltarea sentimentelor de vinovăție;

Lipsa de atașament față de părinți sau alte persoane;

Învinovățirea părinților pentru orice sau comportamentul permisiv al acestora;

Aruncarea vina pe părinți pentru că sunt prea protectori;

Egoism;

Toleranță scăzută la frustrare;

Neascultători;

Lipsa controlului emoțiilor.

Acești copii par să trăiască la extrem într-o societate consumistă și individualistă, dorindu-și satisfacerea dorințelor în mod rapid și impulsiv. Cerând ceva, ei așteaptă ca ceilalți să le ofere instantaneu.

Deși unii cercetători subliniază cauzele genetice ale acestui sindrom, există o probabilitate crescută că influențele sociale și schimbările din cadrul familiei joacă un rol semnificativ. În prezent, presiunile societății pot duce la situații în care părinții, din lipsă de timp sau din dorința de a compensa absența lor, pot deveni permisivi sau supraprotectori. Această atitudine, combinată cu o scădere a afecțiunii și a contactului fizic, precum și cu absența timpului de calitate petrecut cu copiii, poate crea un teren fertil pentru formarea comportamentului tiranic al copilului.

Când scăpa de sub control

În lumea educației copiilor, subtilitățile pot transforma un mic înger într-un veritabil tiran. Așa se întâmplă atunci când principiile educaționale nu sunt nici flexibile, nici consecvente. Iată cum:

Educație prea permisivă. Părinții care acordă totul și fac totul pentru copiii lor pot transforma micuții în mici regi ai casei. Acești copii cresc cu convingerea că lumea înconjurătoare există pentru a le satisface nevoile, oricare ar fi acestea.

Educație prea autoritară. Pe de altă parte, un stil parental excesiv de autoritar poate genera o coajă emoțională la copii, care încep să recurgă la manipulare și chiar la atacuri fizice sau verbale pentru a-și proteja integritatea. Lupta pentru putere devine un mod constant de interacțiune.

Educație dubioasă. Un părinte care oscilează între autoritate și permisivitate poate crea o confuzie emoțională la copii. Aceștia pot fi nesiguri cu privire la reguli și așteptări, devenind astfel mai predispuși la dezvoltarea Sindromului Împăratului.

În toate aceste situații, copiii se transformă în adevărați negociatori, folosind crize de furie și agresiuni pentru a-și atinge obiectivele și pentru a sugera că părinții lor nu sunt buni sau că nu îi iubesc. Pe măsură ce copilul crește, relația cu autoritatea adultă devine tot mai fragilă, iar adolescența poate deveni o perioadă complicată.

Există riscul crescut ca, odată cu înaintarea în vârstă, copiii să recurgă la atacuri fizice împotriva părinților, dacă nu au început deja. Părinții pot ajunge să le ofere totul doar pentru a evita conflictul, hrănind astfel comportamentul tiranic al copiilor lor. Este un cerc vicios care poate avea consecințe pe termen lung asupra relației părinte-copil.



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Loredana Iriciuc | Categorie: Recomandari si sfaturi




Articole similare
Cele mai noi articole
Trend - Top citite

DC Media Group Audience
pixel