Nu ducem lipsă de stiluri de parenting, dar ce înseamnă, mai exact, „commando parenting”?
Dacă ai căutat recent pe internet acest stil parental controversat, probabil ai dat peste câteva declarații ale lui dr. Phil din anii 2000. Deși par demodate, aceste rezultate nu reflectă realitatea de azi: parentingul de tip „commando” revine în atenție. Tot mai mulți părinți sunt curioși să afle ce presupune, iar stilul cunoaște o adevărată renaștere.
Pentru a înțelege mai bine acest fenomen, revista Parade a discutat cu dr. Jessica Stern, psiholog specializat în dezvoltarea copilului la Universitatea din Virginia, care predă cursuri despre relația părinte-copil și stiluri parentale.
„Așa cum se întâmplă cu multe forme de parenting extrem, stilul «commando» pune accentul exclusiv pe un singur aspect al educației: corectarea comportamentului considerat ‘rău’”, explică dr. Stern. „Este o metodă care pornește de la ideea că părintele trebuie să controleze copilul cu orice preț, ignorând faptul că cei mici sunt ființe umane cu gânduri, emoții, preferințe și dorințe proprii.”
Te întrebi cum funcționează acest tip de parenting și ce spun specialiștii despre impactul asupra copiilor? Continuă să citești.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Când vine vorba de acest stil parental, trei idei apar constant: autoritatea absolută, impunerea fără compromis și aplicarea regulilor „prin orice mijloace necesare”.
Acestea reflectă perfect esența parentingului „commando”: copilul trebuie să se conformeze, iar părintele urmărește un scop clar, schimbarea comportamentului, indiferent de context sau consecințe.
„Stilul a fost promovat inițial de dr. Phil, în perioada 2004-2005, ca o soluție radicală pentru comportamentele problematice ale copiilor, folosind o formă extremă de behaviorism”, explică dr. Stern. „Este o mentalitate de tip: «nu ceda niciodată», «fă orice este necesar» pentru a impune disciplina.”
Una dintre cele mai cunoscute practici asociate acestui stil este „golirea camerei copilului”: părintele îndepărtează toate obiectele considerate recompense, jucării, decorațiuni, gadgeturi, lăsând doar strictul necesar: o saltea, o pătură și o pernă. Fiecare obiect în plus poate fi câștigat înapoi printr-un comportament considerat „adecvat”.
„Parentingul commando presupune un control strict, reguli ferme și o concentrare exagerată pe ascultare și conformare”, spune Michelle Giordano, consilier și specialist în intervenții comunitare, citată de Parade. „Este o formă de micromanagement în care accentul cade pe rezultate, ordine și disciplină.”
Ca să înțelegem rădăcinile parentingului „commando”, trebuie să ne uităm în trecut, acolo unde mai multe idei rigide despre educație au avut influență.
„Este doar cel mai recent exemplu dintr-o serie de tendințe parentale bazate pe disciplină severă”, afirmă dr. Stern. „La începutul anilor 1900, psihologul John Watson recomanda părinților să evite complet afecțiunea: «Nu vă îmbrățișați sau sărutați copiii. Nu îi lăsați să stea în poala voastră. Dacă e musai, dați-le un pupic pe frunte la culcare și strângeți-le mâna dimineața.»”
Astăzi, această abordare este considerată profund greșită.
„Zeci de ani de cercetări au demonstrat că Watson s-a înșelat complet. Copiii au nevoie de contact fizic și interacțiune socială pentru o dezvoltare sănătoasă, atât fizică, cât și emoțională”, subliniază dr. Stern.
Cu toate acestea, cuvintele lui Watson au lăsat urme adânci și au deschis calea către stiluri parentale reci, distante, uneori autoritare – precum parentingul commando.
„Există anumite beneficii în utilizarea strategiilor comportamentale, cum ar fi aplicarea consecventă a recompenselor și pedepselor pentru a modela comportamentul copiilor. Consecvența este esențială”, explică dr. Jessica Stern. „Retragerea anumitor privilegii atunci când copilul are un comportament nepotrivit poate funcționa eficient, mai ales dacă este însoțită de explicații și dialog.”
Specialista Michelle Giordano completează: „Prin recompensarea comportamentului pozitiv, părinții care adoptă stilul comando pot întări importanța regulilor și valorilor, ajutând copiii să le înțeleagă și să le interiorizeze.”
„Unul dintre avantajele acestui stil parental este stabilirea unor limite clare”, spune Giordano. „Copiii știu la ce să se aștepte, ceea ce le oferă un sentiment de siguranță și stabilitate. Structura bine definită îi ajută să se orienteze mai ușor în mediul lor.”
Privilegiile se câștigă prin comportament pozitiv
„Ideea că un copil își poate recâștiga anumite privilegii prin comportamente adecvate poate fi o strategie eficientă”, spune dr. Stern. „Totuși, este important de reținut că un copil nu ar trebui niciodată să simtă că trebuie să merite iubirea părintelui.”
Giordano este de acord și adaugă: „Părinții care aplică stilul comando pot folosi întărirea pozitivă, prin laude, recunoaștere sau mici recompense, pentru a încuraja respectarea regulilor și comportamentul responsabil.”
„Parentingul de tip commando contribuie la dezvoltarea disciplinei și a responsabilității în rândul copiilor”, explică Michelle Giordano. „Prin recompensarea comportamentelor pozitive, părinții pot încuraja respectarea regulilor și evitarea conduitei inadecvate sau neconforme cu așteptările.”
SURSA FOTO: freepik.com @Petro Seniv 888
„Copiii crescuți într-un mediu strict, în care greșelile sunt penalizate frecvent, pot ajunge să creadă că nu au voie să greșească sau să se exprime liber”, atrage atenția Giordano. „Această presiune le poate afecta stima de sine și le poate îngreuna formarea unor relații sănătoase, bazate pe încredere și comunicare autentică.”
„Parentingul de tip commando poate fi asociat cu un nivel ridicat de stres și anxietate la copii”, continuă Giordano. „Copiii se pot simți controlați, ceea ce le poate afecta stima de sine și sentimentul de autonomie.”
Dr. Jessica Stern completează: „Pedepsele extreme – cum ar fi disciplina fizică severă – sunt corelate cu probleme de sănătate mintală pe termen lung, inclusiv anxietate, depresie și chiar consum de substanțe.”
„Atunci când copiii se conformează doar în prezența părinților, fără să înțeleagă cu adevărat de ce regulile sunt importante, comportamentele nedorite reapar imediat ce dispare supravegherea sau recompensele”, spune Giordano. „Aceasta poate duce la ascunderea greșelilor și la lipsa de onestitate în relația părinte-copil.”
„Copiii nu învață doar lecțiile explicite, de exemplu: «Dacă nu-ți faci temele, îți iau jucăriile», ci și cum reacționează adulții în situații dificile”, explică dr. Stern. „Prin disciplină, părintele transmite copilului cum să gestioneze emoțiile, cum să negocieze conflicte și cum să relaționeze cu ceilalți.”
Ea adaugă: „Modelul parental commando se bazează pe control prin forță și pe ideea că relațiile pot fi sacrificate pentru a obține rezultate. Acest tip de relație poate lăsa urme emoționale adânci. Nu ar trebui să ne mire dacă un copil care este tratat astfel ajunge să-și domine frații, colegii sau chiar prietenii în același mod.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil