Unul dintre factorii ce pot influența în mod semnificativ dezvoltarea unui copil este tipul de atașament pe care îl formează cu părinții sau figurile lor de referință.
Experta în domeniu Laura Estremera a lansat o carte care subliniază importanța atașamentului securizant în creșterea copiilor. Consecințele unui atașament nesigur în perioada copilăriei nu se rezumă doar la acea etapă, ci au un impact durabil în viața adultă. Acest aspect devine tot mai important și primește o atenție sporită din partea specialiștilor.
Laura Estremera a publicat cartea intitulată „Crescând cu atașament securizant”, în care oferă instrumente esențiale pentru părinți și îngrijitori, ajutându-i să îi însoțească pe cei mici în parcursul lor de zi cu zi. Ca profesor, psiholog și expert în îngrijirea timpurie, ea dezvăluie de ce aceste prime conexiuni cu bebelușii și copiii sunt atât de importante pentru dezvoltarea lor pe termen lung.
Citește și „Cel mai rău” lucru pe care un părinte îl poate spune unui copil, potrivit unui expert în educație
Cartea subliniază impactul vieții noastre agitate, obsedate de realizări rapide, asupra dezvoltării copiilor. Într-o lume în care suntem mereu în căutarea următorului succes, tendința este să subestimăm importanța și frumusețea fiecărui moment din procesul de creștere. Prea des suntem tentați să ne concentram pe reperele sau etapele de dezvoltare, fără a aprecia cu adevărat fiecare mică realizare a copiilor noștri.
În schimb, este important să recunoaștem și să apreciem fiecare pas pe care îl fac copiii noștri în această călătorie a creșterii. În loc să ne plângem că un bebeluș „încă nu merge”, „încă nu spune cuvinte” sau „încă nu doarme singur”, ar trebui să sărbătorim fiecare reușită, înțelegând că fiecare etapă a dezvoltării lor este esențială și necesară.
Atunci când nu valorizăm fiecare efort al copiilor noștri, fie direct, fie indirect, le transmitem mesajul subtil că ceea ce fac nu este suficient sau corect. Această atitudine negativă poate avea un impact devastator asupra încrederii în sine și stimei de sine a copiilor. Este important să înțelegem că fiecare pas în procesul lor de dezvoltare este un motiv de mândrie și sărbătoare, iar acest lucru contribuie la construirea unei imagini sănătoase de sine în rândul copiilor noștri.
SURSA FOTO: freepik.com @pshevlotskyy
În lucrarea sa, expertul abordează conceptul de atașament sigur și îl definește ca fiind legătura profundă și securizantă dintre un copil și adultul care se îngrijește de el în perioada copilăriei. În esență, atașamentul sigur reprezintă un tip de conexiune emoțională sănătoasă și stabilă, care se formează în primele etape ale vieții copilului.
Este important de subliniat că, fiind ființe sociale, oamenii au nevoie de interacțiuni și relații pentru a se dezvolta într-un mod sănătos. Copilăria este o etapă critică în acest proces, deoarece bebelușii se nasc cu o dependență absolută de îngrijirea și protecția adulților. Modul în care adultul principal îndeplinește nevoile acestui bebeluș va determina tipul de atașament care se formează.
Cercetările actuale demonstrează că atunci când nevoile bebelușilor sunt satisfăcute, de obicei, cu dragoste și respect, se creează o legătură sigură de atașament. Această legătură oferă copilului un sentiment de siguranță și încredere în relațiile cu ceilalți oameni și în lumea înconjurătoare. Copilul are încredere că este în siguranță și că lumea este un loc interesant și explorabil. Acest atașament sigur are un impact pozitiv semnificativ asupra dezvoltării cognitive și emoționale a copilului și contribuie la construirea unei baze solide pentru relațiile interpersonale în viața sa ulterioară.
Impactul atașamentului sigur asupra dezvoltării copilăriei și personalității adulte este un subiect esențial în cercetarea și înțelegerea procesului de creștere. Contrar unor percepții sociale, o legătură sigură de atașament în copilărie nu duce la o dependență excesivă, ci, dimpotrivă, are un efect benefic asupra autonomiei copilului.
Un copil care dezvoltă un atașament sigur în primii ani de viață dezvoltă încredere în propriile abilități și în relațiile cu ceilalți. Această încredere îl încurajează să exploreze lumea înconjurătoare și să dobândească în mod treptat autonomie. Copiii care au avut un atașament sigur sunt mai predispuși să fie deschiși în relațiile sociale, să se simtă confortabili în a explora noi experiențe și să își dezvolte o înțelegere sănătoasă a sinelui.
Pe de altă parte, copiii care nu au experimentat un atașament sigur în copilărie pot avea dificultăți în dezvoltarea încrederii în sine și a relațiilor interpersonale sănătoase. Ei pot deveni mai dependenți sau pot avea dificultăți în gestionarea emoțiilor și a anxietății. Aceste aspecte pot avea un impact semnificativ asupra personalității lor adulte, determinându-i să aibă relații dificile sau să se confrunte cu probleme de stres și anxietate.
Când un copil crește simțindu-se competent, având încredere în cei din jur și știind că poate conta pe sprijinul lor în momentele dificile, acesta dezvoltă o forță interioară semnificativă. Acestă încredere în sine îi oferă curajul necesar pentru a explora lumea înconjurătoare în siguranță, știind că se poate întoarce pentru ajutor sau alinare în fața provocărilor neprevăzute ale vieții.
Importanța atașamentului sigur a fost studiată nu doar în copilărie, ci și în cadrul educației primare. Copiii care au dezvoltat o legătură sigură cu adultul lor de referință în copilărie manifestă tendința de a fi mai empatici, de a se preocupa de binele celorlalți și de a căuta ajutor sau sprijin din partea adulților atunci când un coleg sau prieten este rănit sau se confruntă cu dificultăți.
Pe măsură ce devin adulți, cei care au avut un atașament sigur în copilărie tind să se bucure de o mai mare bunăstare și sănătate mentală. Ei au mai multă încredere în propriile abilități, sunt capabili să stabilească relații sănătoase și satisfăcătoare și să facă față mai bine stresului și dificultăților vieții.
Astfel, atașamentul sigur reprezintă un fundament esențial în dezvoltarea copilului și influențează în mod semnificativ calitatea vieții și starea de bine pe parcursul întregii vieți adulte. Este important să acordăm atenția cuvenită acestui aspect și să încurajăm formarea unor legături sigure de atașament în primele etape ale vieții copiilor noștri.
SURSA FOTO: freepik.com @1cE_
În cartea sa, autorul aduce în discuție faptul că modul în care adulții interacționează cu copiii poate juca un rol important în dezvoltarea acestora. Laura Estremera subliniază că avem posibilitatea de a acționa ca facilitatori sau, din contră, ca obstacole în calea evoluției lor. Pentru a deveni părinți mai buni, este esențial să analizăm și să eliminăm anumite aspecte în abordarea noastră în parenting.
Adesea, adulții au așteptări și dorințe preconcepute în legătură cu copiii lor, care, deși pot părea inițial un mod natural de a stabili conexiuni, pot împiedica în realitate descoperirea adevăratelor personalități ale copiilor. Când aceste așteptări ne limitează capacitatea de a vedea copilul așa cum este cu adevărat, cu propriul său ritm, preferințe, dorințe și nevoi individuale, de fapt, împiedicăm procesul lor de dezvoltare.
În acest sens, autorul susține că este necesar să depunem eforturi pentru a ne confrunta cu aceste așteptări preconcepute, pentru a le recunoaște drepturile noastre ca adulți și, în același timp, drepturile și nevoile unice ale copiilor. Această introspecție și conștientizare ne ajută să devenim părinți mai buni, capabili să îi însoțim pe copii într-un mod care le respectă individualitatea și îi sprijină în dezvoltarea lor naturală.
Cu toate acestea, este frecvent ca părinții să adopte o abordare supraprotectoare în creșterea copiilor lor. Dar, ce reprezintă această formă de parenting?
În spatele acestui tip de parenting se află deseori teama. Părinții pot fi preocupați de siguranța și succesul copiilor lor și, în încercarea de a le oferi cele mai bune condiții, pot deveni excesiv de protectori. Cu toate că este firesc să ne intereseze dezvoltarea și bunăstarea copiilor noștri, când această preocupare se transformă într-o dorință de a controla fiecare aspect al vieții lor și de a împiedica orice posibilă dificultate sau eșec, aceasta poate deveni problematică.
Autorul subliniază importanța înțelegerii procesului de dezvoltare a copiilor și a valorificării fiecărei etape din această călătorie. Prin aprofundarea cunoștințelor despre dezvoltare și recunoașterea importanței fiecărui moment, părinții pot începe să se bucure de evoluția copiilor lor, să nu grăbească trecerea de la o etapă la alta și să îi lase să fie ei înșiși.
În loc să fie supraprotectori sau să încerce să împiedice copiii să se confrunte cu dificultăți naturale, părinții pot adopta o abordare mai relaxată, care să încurajeze independența și învățarea. În acest fel, copiii pot dezvolta încredere în propriile abilități și pot învăța să facă față cu succes provocărilor vieții.
Limbajul non-verbal ocupă un loc central în construirea și menținerea relației cu copiii noștri, iar acest lucru nu poate fi subestimat. Este esențial să înțelegem de ce acest aspect al comunicării este atât de important.
Limbajul non-verbal include expresiile faciale, tonul vocii, atingerea, privirea, gesturile și postura corpului nostru. De la naștere, copiii încep să comunice prin intermediul acestui limbaj, chiar înainte să poată vorbi. În calitate de adulți, răspundem la aceste semnale non-verbale ale copiilor noștri cu gesturi, acțiuni și cuvinte. Cu toate acestea, acest limbaj non-verbal nu dispare odată cu dezvoltarea capacității noastre de a comunica verbal.
În momentele intense din punct de vedere emoțional, cum ar fi crizele de furie sau conflictele, limbajul non-verbal poate fi chiar mai important decât cuvintele. Acesta poate transmite emoții, starea de spirit și intențiile noastre mult mai puternic decât vorbele. Atingerea blândă, o privire de înțelegere sau o postură relaxată pot calma și oferi siguranță copilului în timpul situațiilor tensionate.
SURSA FOTO: freepik.com @pixelstudio
Expertul subliniază în cartea sa importanța atașamentului pe parcursul întregii vieți, însă este adevărat că există perioade critice în dezvoltarea umană în care acesta poate avea un impact mai semnificativ. În ceea ce privește copiii, primul an de viață este deosebit de important, deoarece în această perioadă sunt cei mai vulnerabili și dependenți de legăturile de atașament. În această etapă se formează un model intern despre cum funcționează relațiile și ce se poate aștepta de la ele.
Cu toate acestea, este important de subliniat că niciun moment în viața unei persoane nu este decisiv în totalitate. Chiar dacă primele relații nu sunt atât de adecvate pe cât ar trebui sau nu se dezvoltă într-un mod sănătos în primul an de viață, există posibilitatea ca în etapele ulterioare ale vieții să se creeze legături sigure de atașament. Acest lucru poate avea un efect restaurator și să contribuie la dezvoltarea unui atașament mai securizant.
În concluzie, atașamentul este important pe tot parcursul vieții, dar primul an de viață este deosebit de esențial în formarea bazelor acestuia. Cu toate acestea, relațiile și legăturile de atașament pot evolua și se pot îmbunătăți în orice moment al vieții, oferind oportunitatea de a dezvolta legături mai sănătoase și mai sigure pe măsură ce trecem prin experiențe diferite și întâlnim oameni noi. Este important să înțelegem că dezvoltarea atașamentului este un proces continuu și flexibil.
Există câteva principii fundamentale pe care ar trebui să le urmăm pentru a dezvolta atașamentul sigur al copiilor noștri, punând baza pentru relații sănătoase și încrezătoare, conform psihologului Laura Estremera.
Acceptarea și iubirea necondiționată. Primul pas este să acceptăm și să iubim copiii noștri așa cum sunt. Fiecare copil are o esență unică și se dezvoltă în propriul său ritm. Este important să îi oferim sprijinul și dragostea noastră fără să încercăm să îi schimbăm sau să îi forțăm să fie altfel decât sunt.
Ascultarea atentă a nevoilor. Copiii pot comunica nevoile lor în moduri variate și uneori subtile. Este esențial să fim atenți la semnalele lor non-verbale și să încercăm să înțelegem ce au nevoie, chiar și atunci când nu exprimă direct. Cunoașterea caracteristicilor fiecărei etape de dezvoltare ne ajută să oferim răspunsuri ajustate la nevoile lor în evoluție.
Flexibilitatea în răspunsuri. Copiii se schimbă în permanență pe măsură ce cresc și se dezvoltă. Modurile noastre de a răspunde la nevoile lor trebuie, de asemenea, să fie flexibile și adaptate la evoluția lor. Ceea ce funcționează la o anumită vârstă poate să nu funcționeze la alta. Este important să fim deschiși la adaptare și să ne ajustăm abordarea pe măsură ce copiii evoluează.
Conștientizarea limitelor noastre. Este important să conștientizăm că nu putem întotdeauna să răspundem la toate nevoile copiilor noștri. Acest lucru face parte din dezvoltarea lor și învățarea cum să facă față în situații în care nu pot obține tot ce doresc. Cu toate acestea, este important să fim acolo pentru ei, să le oferim sprijin emoțional și să îi ajutăm să învețe să gestioneze dezamăgirile sau dificultățile.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil