Psihopedagogul Sylvie Pérez avertizează: „Acest tip de comportament parental aparent inofensiv este, de fapt, o formă de abuz care lasă urme emoționale adânci în viața copiilor.”
În unele familii, atunci când apare un conflict între părinți și copii, unii părinți aleg să se retragă complet și să nu mai comunice cu copilul, ca formă de pedeapsă. Acest comportament poartă numele de „tratamentul tăcut” și presupune ignorarea deliberată a copilului: retragerea cuvintelor, a atenției și a afecțiunii, adesea fără nicio explicație, pentru o perioadă mai lungă de timp.
Psihopedagogul și profesorul asociat la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universitat Oberta de Catalunya (UOC), Sylvie Pérez, atrage atenția:
„Această atitudine aparent inofensivă poate avea consecințe emoționale profunde, generând sentimente de vinovăție, respingere și neînțelegere, afectând stima de sine a copilului și capacitatea lui de a gestiona conflictele viitoare”.
SURSA FOTO: freepik.com @nedelkina
Potrivit specialistului, această reacție trădează incapacitatea părinților de a gestiona conflictele într-un mod asertiv. În loc să rămână calmi și să explice situația copilului, unii părinți aleg să se retragă în tăcere, crezând că astfel vor transmite un mesaj clar:
„În teorie, știm că este important să fim empatici, să nu țipăm și să nu ne lăsăm copleșiți de furie. Dar, în realitate, mulți adulți nu știu cum să gestioneze emoțiile intense și aleg să se retragă. Problema este că astfel nu învață nici copilul cum să-și gestioneze propriile emoții”.
În general, părinții își doresc ca momentul tensionat să treacă de la sine, sperând că tăcerea va fi un semnal clar pentru copil că a greșit. În realitate, însă, copilul nu știe când și dacă această tăcere se va încheia, iar durata ei depinde de dispoziția părintelui.
„Este un comportament care ține de puterea emoțională a adultului, nu de comportamentul copilului. Din această cauză, este un mod egoist de a acționa și generează o suferință emoțională inutilă”.
Reacția copiilor evoluează în timp:
Inițial, copilul simte furie și confuzie, pentru că nu înțelege de ce este ignorat.
Ulterior, dacă acest tipar se repetă, copilul învață că indiferent ce face, tot va fi ignorat. Rezultatul este un comportament similar: copilul se retrage, tace, nu mai caută dialogul și se creează un vid emoțional în relația părinte–copil.
SURSA FOTO: freepik.com @jiboom
Potrivit Sylviei Pérez, este vorba despre o formă de abuz emoțional:
„Nu există o regulă clară pe care copilul a încălcat-o, iar drepturile lui fundamentale, de a fi ascultat și de a se exprima, sunt încălcate. Neuroștiința a demonstrat că respingerea emoțională provoacă un tip de durere similar cu cea fizică”.
Copiii care cresc într-un astfel de mediu dezvoltă, de obicei:
Stima de sine scăzută, simt că valoarea lor depinde de dispoziția părintelui.
Dificultăți în relațiile viitoare, nu au încredere în ceilalți, pentru că au învățat că afecțiunea este condiționată și poate fi retrasă oricând.
Frica de conflict, evită confruntările sau au reacții disproporționate în situații tensionate, nefiind învățați să gestioneze conflictele sănătos.
Mai mult, aceste tipare comportamentale se pot transmite din generație în generație: copiii care au fost tratați cu tăcere tind să adopte același model când devin părinți.
Pentru copiii mici, este important ca alți adulți din viața lor, bunici, profesori, consilieri școlari, să le explice că acesta nu este un comportament sănătos și că au dreptul să se exprime.
În cazul adolescenților, lucrurile sunt mai delicate, deoarece oricum există o distanță emoțională specifică vârstei. Totuși, este recomandat ca tinerii să caute momente calme și să își exprime sentimentele:
„Nu-mi place când nu-mi vorbești, mă face să mă simt respins. Ți-ar plăcea să îți fac și eu la fel?”
„Știm că este dificil să crești copii într-o lume plină de informații contradictorii. Dar există o regulă simplă: să nu facem altora ceea ce nu am vrea să ni se facă nouă. Puterea părintelui este mare și, chiar fără intenție, putem abuza de ea. Conștientizarea și comunicarea deschisă sunt esențiale pentru a construi o relație sănătoasă cu copilul”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil