Milioane de persoane trăiesc cu diabet. Boala poate apărea și în copilărie. Un diagnostic timpuriu reduce riscurile și ajută la controlul eficient al afecțiunii.
Datele platformei GrowingUpWithoutDiabetes arată că peste 1400 de copii sunt diagnosticați anual cu diabet zaharat de tip 1. Boala afectează celulele din pancreas care produc insulină. Inițiativa susține programele de screening la nivelul populației, pentru a facilita detectarea universală și accesibilă.
Aproximativ o treime dintre copiii diagnosticați ajung la spital cu cetoacidoză diabetică. Această complicație pune viața în pericol și duce la internări severe care pot fi evitate prin recunoașterea rapidă a simptomelor.
Pentru a identifica semnele timpurii, Dr. María José Picón, vicepreședinte al Societății Spaniole de Diabet și specialist în Endocrinologie și Nutriție la Spitalul Universitar Virgen de la Victoria din Málaga, explică simptomele împreună cu Ana Gómez Perea, asistentă medicală specializată în educație diabetică la Spitalul Matern și Infantil din Málaga, notează hola.com.
Există două intervale de vârstă în care crește frecvența debutului diabetului la copii. Primul apare în jurul vârstei de șase sau șapte ani. Al doilea apare în jurul vârstei de 12 sau 13 ani. În aceste perioade, medicii observă cel mai des valori crescute ale glicemiei.
Există și o formă rară de diabet neonatal care poate fi prezentă la naștere. Dr. María José Picón explică faptul că diabetul de tip 1 poate apărea chiar și în primul an de viață, dacă sistemul imunitar produce anticorpi care distrug celulele producătoare de insulină.
SURSA FOTO: freepik.com @Gray StudioPro
Primul simptom observat de mulți părinți este consumul crescut de apă. Specialiștii descriu patru semne care pot indica boala.
Polidipsie, adică sete crescută.
Poliurie, adică urinare frecventă. Copilul poate uda patul după ce reușise deja să controleze acest aspect.
Polifagie, adică foame accentuată.
Pierderea în greutate.
Combinarea acestor simptome apare frecvent la copiii cu diabet zaharat de tip 1, dar nu este prezentă în toate cazurile și nu apare întotdeauna în același moment.
Ana Gómez Perea explică faptul că nivelul crescut al glicemiei provoacă deshidratare. Rinichii elimină glucoza prin urină și pierd apă, ceea ce duce la poliurie și la senzația de sete.
Specialista adaugă că lipsa insulinei împiedică celulele să folosească glucoza. Copilul simte foame, iar dacă situația se prelungește, organismul începe să ardă grăsimi. Acest proces produce cetone care pot duce la simptome grave precum respirație cu miros dulceag și dureri abdominale.
Unii copii prezintă doar poliurie și polidipsie la început. Alții pot avea scădere în greutate, oboseală, iritabilitate, episoade de enurezis sau chiar lipsa poftei de mâncare în stadii avansate sau în cetoacidoză.
Aceste semne nu sunt ușor de observat. Pierderea în greutate este mai evidentă. Setea poate avea și alte cauze, de aceea ai nevoie de câteva repere clare.
Polidipsia poate fi prezentă dacă micuțul bea apă mult mai des decât de obicei, dacă nu se satură după ce bea sau dacă solicită lichide și în timpul nopții.
Poliuria poate apărea dacă urinează frecvent și în cantități mari. Semnele pot include scutece foarte umede, drumuri repetate la baie sau revenirea enurezisului.
Polifagia poate fi prezentă dacă apetitul crește vizibil și constant, fără un motiv legat de efort fizic sau de creștere. Copilul poate cere porții mai mari sau mese mai dese.
Stabilizarea hiperglicemiei poate fi rapidă. Nivelul de glucoză poate scădea în câteva ore după administrarea insulinei, dacă nu există o cetoacidoză severă care să necesite terapie intensivă.
Controlul bolii implică întreaga familie. Ajustarea schemelor de insulină cere timp, pentru că organismul copilului reacționează diferit de la o zi la alta.
Dr. Picón explică faptul că părinții și copiii trebuie să învețe treptat cum să gestioneze tratamentul, iar aceste scheme se modifică frecvent din cauza variațiilor nivelului de glucoză.
SURSA FOTO: freepik.com @pixel-shot.com
Unele diagnostice ajung la un punct critic. Valeria, care are 12 ani, a fost diagnosticată cu diabet zaharat de tip 1 la trei ani. Nu avea antecedente familiale.
Totul a început cu simptome atribuite inițial unei infecții digestive care circula la acel moment, dar pe care nu o avea. Avea sete intensă, oboseală și episoade de enurezis care nu apăruseră până atunci. În câteva ore, starea ei s-a agravat.
A ajuns în Terapie Intensivă, aproape în comă și cu un prognostic rezervat.
Platforma GrowingUpWithoutDiabetes explică faptul că familia a trecut printr-o schimbare bruscă. Nu știau nimic despre diabet și s-au trezit într-o situație plină de teamă și incertitudine. Cu sprijin medical și cu implicarea familiei, Valeria și-a revenit și a învățat treptat să trăiască cu această afecțiune.
În cazul lui Alejandro, diagnosticul a venit la șase ani. Părinții au recunoscut simptomele datorită unei informări trimise de asistenta școlii. Aceasta i-a măsurat glicemia, iar rezultatul a dus la trimiterea imediată la spital. Intervenția rapidă a permis un debut mai puțin complicat.
Alejandro are acum zece ani și un control glicemic stabil. Endocrinologul a recomandat testarea surorii sale de paisprezece ani. Analiza a arătat că atât ea, cât și tatăl lor au anticorpi, ceea ce a permis familiei să fie pregătită pentru posibila apariție a bolii și să evite un debut sever.
Un diagnostic de diabet de tip 1 schimbă ritmul întregii familii. Totul devine brusc dezorganizat, iar frica și îndoiala apar imediat. Copilul poate deveni trist sau iritabil. Părinții se confruntă cu multe întrebări.
Ana Gómez Perea explică faptul că educația terapeutică ajută familia să restabilească ordinea pas cu pas.
Sprijinul specializat este decisiv. Obiectivul principal este ca familia să învețe să integreze diabetul în viața copilului.
Educația terapeutică le oferă instrumente clare, iar tehnologia modernă îmbunătățește controlul glicemic și calitatea vieții copiilor.
Deși diabetul necesită îngrijire constantă, tratamentele actuale sunt mult mai eficiente decât în trecut. Dr. Picón amintește că, în urmă cu un secol, diagnosticul era fatal în câteva zile. Astăzi există insuline cu acțiune previzibilă și tehnologii avansate.
Sistemele automate de perfuzie a insulinei au devenit tratamentul principal. Acestea reduc episoadele de hipoglicemie, îmbunătățesc controlul glicemiei și susțin o viață mai stabilă pentru copii și familiile lor.
Progresul social este la fel de important ca progresul medical. Inițiativa Diabetestigma arată că lipsa de informații și stereotipurile pot afecta profund persoanele cu diabet și pot îngreuna gestionarea bolii.
Dr. Picón privește cu optimism viitorul. Cercetările avansează și apar soluții care vor permite întârzierea diagnosticului în anumite cazuri. Acest lucru poate face diferența la copiii foarte mici și poate facilita îngrijirea pe termen lung.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
