Camelia își amintește cu sinceritate despre această perioadă și recunoaște că alăptarea i-a adus multe restricții. Nu putea dormi în mod adecvat, mânca sau face un duș în liniște, deoarece bebelușul ei continua să ceară sânul în mod constant. Deși știa că acest lucru îi oferea confort lui Matei, pentru ea era o provocare continuă. Cu nerăbdare aștepta ca această etapă să se încheie, dar nu știa exact cum să o abordeze, mai ales când dinții i-au apărut micuțului.
„Într-o zi, la vârsta de 1 an și 2 luni, ceva neobișnuit s-a întâmplat: Matei nu a cerut sânul deloc în timpul zilei. Mă informasem înainte din surse variate despre procesul de înțărcare și am conștientizat că acesta nu trebuie să fie brusc. Dar la noi așa a fost. Așadar, acea zi în care Matei nu a cerut sânul până după-amiază a fost momentul pe care-l așteptam pentru a spune gata. Hotărâtă, mi-am pregătit bagajele și m-am dus cu soțul și copilul la mama pentru a primi sprijin.
Pe drum, Matei a adormit, cum obișnuia să facă în mașină, iar când am ajuns la mama, ea l-a luat în primire și s-a jucat cu el și i-a oferit toată atenția necesară. Soțul meu a fost alături de mine și m-a sprijinit în acest proces dificil. Noaptea, când Matei mă căuta, soțul l-a liniștit, cântându-i și legănându-l. Cu toate acestea, noaptea a fost una teribilă, plină de plâns și cereri insistente pentru sân.
A doua zi, i-am explicat lui Matei că sânul este acum destinat copiilor mici și că eu voi fi mereu lângă el și că îl iubesc, dar nu mai poate să-l primească. I-am zis că-i înțeleg supărarea. A doua noapte a adus o nouă provocare, noi serii de plâns și de cerut sân. Am fost lângă el, și eu și soțul, l-am alintat, l-am legănat, l-am iubit, i-am cântat, i-am explicat de nenumărate ori că e gata!
În a treia zi a fost mai bine, însă Matei a dezvoltat un obicei neașteptat - acela de a mă pișca de sân. Acest comportament persistă chiar și în prezent, la cei 5 ani ai lui”, a povestit Camelia într-un mesaj pe care l-a trimis pe pagina de Facebook Parinti si Pitici.
Deși Camelia a trecut prin momente dificile în timpul alăptării și s-a confruntat cu multe nopți nedormite, ea nu regretă decizia de a încheia această etapă. Chiar dacă a fost greu, a fost hotărâtă să găsească soluții și să își păstreze fermitatea. Experiența ei demonstrează că fiecare mamă are propria poveste și se confruntă cu provocări unice în procesul de alăptare. Camelia a primit sprijin din partea familiei sale și a reușit să facă față acestor provocări.
Fiecare mamă are propriile emoții și provocări în legătură cu alăptarea, iar povestea sa aduce în prim-plan aspecte mai puțin discutate ale acestei etape.