În cadrul emisiunii Părinți Prezenți, alături de invitata noastră, profesor pentru învățământul primar Claudia Chiru, am descoperit ce ar trebui să le spunem copiilor despre școală și cum se clădește încrederea elev - învățător astfel încât copilul să se simtă în largul lui, să spună problemele de la școală, dar și problemele de acasă.
Claudia Chiru, profesor pentru învățământul primar, antreprenoare și fondatoarea SAGA Kid, un hub educațional care oferă programe pentru elevi și sprijină copiii care nu au suport financiar, a fost întrebată în cadrul emisiunii Părinți Prezenți despre modul în care părinții ar trebui să abordeze subiectul școlii atunci când vorbesc cu micuții. În dorința lor de a transmite că școala ar trebui să fie un mediu plăcut, uneori, la poarta școlii, folosesc expresii precum „pa, te iubesc, distracție plăcută”. Profesorul pentru învățământul primar a adăugat o perspectivă importantă. Ea a menționat că școala nu este un loc de distracție în sensul de amuzament, iar rolul învățătorilor nu este să-i distreze pe copii. Claudia Chiru a sugerat că părinții pot ajusta ușor această urare, înlocuind cuvântul „distracție” cu expresii precum „să te simți bine”, „să ai o zi frumoasă”, „să ai o zi plăcută” sau „să te împrietenești”.
„Cred că părinții doresc să transmită că școala trebuie să fie ceva plăcut, un loc în care copilul să se simtă bine, dar nu este un loc în care copilul vine să se distreze și în niciun caz noi învățători nu suntem acolo pentru a-i distra pe copii și pentru a-i face să se simtă bine, în modul acesta legat de distracție. Atâta timp cât nuanțează puțin această urare, pot să înlocuiască cuvântul `distracție plăcută` cu `să te simți bine`, `să ai o zi frumoasă`, `să ai o zi plăcută`, `să ai o zi pe placul tău`, `să te împrietenești`.
Pot să pună în loc alte cuvinte pentru că `distrează-te la școală` se referă la starea aceasta de bine, dar nu la distracția propriu-zisă, ca și cum ne-am duce undeva și cineva trebuie să ne distreze. Și dacă ajungem acolo și nu suntem distrați și nu găsim o persoană care să ne distreze, nu ne mai simțim bine și nu mai contează pentru noi”, a precizat Claudia Chiru, la Părinți Prezenți.
Deci, școala nu e loc de joacă? „Școala NU este loc de joacă! În niciun caz NU este loc de distracție. Este locul unde copilul vine deja educat de acasă cu cei 7 ani și vine alături de noi și noi îl instruim. El vine la școală pentru a fi instruit și pentru a așeza cunoștințe pe baza educației pe care au așezat-o părinții acasă”, a mai adăugat profesorul pentru învățământul primar.
Astfel, schimbând cuvintele, se transmite un mesaj mai cuprinzător și adaptat la natura și scopul școlii, fără a pune presiune asupra ideii că întreaga zi școlară trebuie să fie o distracție continuă.
În cadrul emisiunii Părinți Prezenți am abordat și un alt subiect esențial: cum se construiește încrederea între elev și învățător, permițând copilului să se simtă în largul său și să spună atât problemele școlare, cât și pe cele din viața de acasă. Profesoara Claudia Chiru a început prin a sublinia importanța începutului, evidențiind momentul important al clasei pregătitoare. În acest stadiu, învățătoarea are responsabilitatea de a stabili un cadru solemn, clarificând de la bun început că rolul ei nu este acela de a-i distra pe copii, ci de a-i instrui. Această abordare ajută la stabilirea autorității și a respectului în clasă. Procesul continuă prin crearea unei relații autentice între elev și învățător.
„Totul are un început! Să începem cu clasa pregătitoare, când vin copiii pentru prima dată și fac cunoștință cu doamna învățătoare, în cazul meu cu mine. Eu am responsabilitatea de a face acest lucru într-un cadru solemn, pentru că este foarte important să știe, așa cum am spus mai devreme, că eu nu sunt acolo pentru a-i distra, sunt acolo pentru a instrui și există reguli la școală, există responsabilități și drepturi. Dacă eu mă prezint de la bun început într-un cadru solemn, ei înțeleg că eu sunt persoana care deține autoritatea acolo și se raportează la mine.
Apoi, încet, este absolut necesar să creăm o relație, pentru că începem deja să ne cunoaștem și ne dorim să ne cunoaștem astfel încât să știm cum să ne abordăm reciproc. Eu trebuie să-i cunosc pe elevi, să știu ce stiluri de învățare au, ce fel de personalitate au, ce metode să folosesc pentru ei, pentru că la unii funcționează ceva, la alții funcționează invers, dar întotdeauna în cadrul acela solemn. Solemn nu înseamnă rigid, solemn nu înseamnă dur, solemn înseamnă serios și fiecare ne știm rolul. Eu am rolul de profesor și ei au rolul de elev. Deci, autoritatea e la mine. Eu sunt autoritatea și ei sunt acolo pentru a învăța și pentru a se instrui.
Dacă setăm așa lucrurile de la bun început, intrăm pe un făgaș normal. Ei încep să mă admire pe mine ca persoană și ca profesionist. Văd că reușesc să gestionez toate situațiile de peste zi. Văd că reușesc să le explic atunci când nu înțeleg. Văd că am răbdare cu ei și le accept greșelile. Văd că învață din greșeli, văd că și eu greșesc, și eu sunt om. Ne construim acea relație și începem încet-încet să o aprofundăm și până la urmă începem să ținem unii la alții. Apoi se poate face orice cu copiii. Adică nu există să le propun ceva elevilor mei și să nu dorească să facă! Nu există să nu fie implicați, să nu fie dornici, să nu dorească să respecte regulile, cu toate că nu reușesc de fiecare dată, dar asta e altă discuție”, a spus Claudia Chiru.
Așadar, prin construirea acestei relații autentice, se deschide calea pentru o colaborare fructuoasă între elevi și învățător, contribuind la dezvoltarea armonioasă a fiecărui mic școlar.
Urmărește emisiunea Părinți Prezenți integral
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil