Experta în parenting Reem Raouda a arătat care este prioritatea numărul 1 pentru a crește copii cu inteligeță emoțională.
Știți frustrarea provocată de o criză de furie apărută pe neașteptate, în public? Mulți părinți reacționează însă prea repede și sancționează comportamentul negativ al copilului, îl ceartă pentru o izbucnire aparent inutilă sau îi spun să fie vesel atunci când pare trist și ignoră emoțiile care stau la baza acelor reacții, spune experta în parenting Reem Raouda, în rubricile CNBC.
Părinții care se concentrează doar pe comportamentul copiilor, mai ales pe comportamentul considerat rău, în loc să valideze emoțiile lor, fac o greșeală de parenting care automat îngreunează dezvoltarea inteligenței emoționale a copilului, explică Raouda, autoare și coach certificat în parenting conștient.
„Oprește-te din a te concentra pe comportament și începe să te concentrezi pe starea lor de bine”, spune ea. Copiii nu sunt roboți, iar emoțiile lor sunt adesea ignorate, minimalizate sau chiar pedepsite.
Experții leagă frecvent inteligența emoțională de succes, deoarece aceasta ajută oamenii să gestioneze emoțiile negative care pot duce la epuizare, anxietate sau depresie, arată studiile.
„Starea ta emoțională înseamnă succes”, spune Raouda. Ea adaugă că „părinții care ignoră dezvoltarea emoțională a copiilor lor au șanse mai mici să crească adulți fericiți și împliniți. Cui îi pasă câți bani ai dacă trăiești cu anxietate, depresie și nu știi cine ești”.
„Părinții trebuie totuși să impună limite, mai ales atunci când o criză implică rănirea altor persoane”, spune Raouda. Ei trebuie să le reamintească copiilor că sentimentele lor, fie pozitive, fie negative, sunt normale și că exprimarea lor într-un mod constructiv este sănătoasă.
„Concentrează-te pe a nu-i face să se simtă vinovați pentru furia lor și pe a nu le spune să se înveselească atunci când sunt triști”, spune Raouda. A-i lăsa să stea cu emoțiile lor este prioritatea numărul unu.
De exemplu, poți să îți întrebi copilul ce a simțit înainte să încalce o regulă, să aibă o izbucnire sau să depășească o limită stabilită anterior. „A-i ajuta pe copii să își numească emoțiile reprezintă primul pas spre capacitatea de a le gestiona”, spune Raouda.
Și alți experți sunt de acord. „Copiii care se simt ascultați și nu sunt rușinați pentru sentimentele lor devin, de obicei, mai deschiși să evite comportamentele negative”, spune psihologul Caroline Fleck. „Ideea este să validezi emoția și apoi să te concentrezi pe ceea ce nu este acceptabil, adică pe comportament, iar acesta este cel care trebuie schimbat”, a mai adăugat Fleck.
Părinții care pun accent excesiv pe obediență, ceea ce presupune adesea suprimarea emoțiilor intense, riscă să crească adulți care vor să mulțumească pe toată lumea, nu știu să se apere și ajung mai ușor să fie anxioși și nefericiți, spune Raouda.
Mamă la rândul ei, Raouda spune că a practicat exerciții de numire a emoțiilor cu fiul ei chiar și atunci când era prea mic pentru a spune singur ce simțea. Îl întreba dacă este furios sau frustrat și, dacă da, îl ruga să evalueze intensitatea emoției pe o scară de la 1 la 10.
Atunci când părinții simt emoții puternice, pot să le spună direct copiilor. Sunt supărată sau sunt tristă. Ideea este să le arăți copiilor că nu trebuie să își reprime emoțiile negative, spune Raouda.
Când numești emoțiile, elimini stigma negativă, spune ea. Este recunoașterea faptului că ai fost furios, jenat, trist sau nervos. Sentimentele sunt normale, sănătoase și acceptabile.
Semnele tăcute care arată că al tău copil are nevoie de mai multă dragoste
Știi că ești un părinte bun când aceste 6 lucruri contează cu adevărat pentru copilul tău
Semnele inteligenței peste medie care se văd zi de zi în comportamentul copilului
„Învățați-vă copilul să mintă în aceste patru situații”, avertizează un psiholog
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
