Nu putem învăța nimic cu adevărat dacă nu ni se permite să încercăm, să greșim și să încercăm din nou.
„E un copil minune la matematică!” / „Ai văzut cât de bine cântă la vioară? Și are doar cinci ani!”
„Când eram copil, mă uimeau acei oameni care păreau să aibă un talent natural incredibil, fie în sport, fie în muzică, fie la școală, și o încredere de sine de neclintit. Credeam că succesul vine doar dacă te naști cu un astfel de dar.
Mama încerca să mă încurajeze cu vechiul sfat: Dacă la început nu reușești, încearcă, încearcă din nou.
Dar eu eram convinsă că drumul către succes nu ar trebui să presupună exersarea prin greșeli. Cât de mult m-am înșelat!
Am renunțat de multe ori la lucruri noi doar pentru că nu străluceam de la început. Abia mai târziu am înțeles: a greși nu este doar o parte normală a învățării și a dezvoltării unei stime de sine sănătoase, ci poate fi chiar cheia marilor reușite”, susține experta în parenting Join Renee, în rubricile Your Tango.
Experta oferă și trei moduri prin care părinții inteligenți își ajută copiii să transforme „greșelile” în succes.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Pentru majoritatea copiilor, greșeala înseamnă „am făcut ceva rău”. Această perspectivă le scade încrederea și îi face să evite provocările.
Carol Dweck, expertă internațională în psihologia motivației, arată că această „mentalitate fixă”, convingerea că inteligența și talentul sunt trăsături înnăscute și imuabile, limitează potențialul copiilor.
În schimb, copiii cu o mentalitate de creștere cred că abilitățile se dezvoltă prin muncă și perseverență. Pentru ei, greșelile sunt oportunități de învățare.
Studiile arată că acești copii își asumă mai multe provocări, se recuperează mai repede după eșecuri și obțin rezultate academice mai bune.
Cum îi putem ajuta să adopte această mentalitate?
Explicați-le că „creierul este un mușchi” care se dezvoltă prin exercițiu.
Oferiți-le libertatea de a greși fără teamă de rușine sau pedeapsă.
Mulți dintre noi am crescut ascunzându-ne greșelile, de frică să nu fim pedepsiți sau judecați. Această atitudine, transmisă involuntar și copiilor, îi face să evite experiențele noi.
Dacă un copil se teme că va fi certat pentru că a spart o vază, a luat o notă mică sau a tuns bretonul surorii mai mici, el va evita riscul, inclusiv riscurile sănătoase, care îl ajută să crească.
Soluția? Observați cum reacționați la greșelile lui. Majoritatea greșelilor copiilor mici sunt inofensive și reparabile. În loc de critici dure, adoptați un ton calm și transformați momentul într-o lecție.
A greși face parte din procesul de învățare și din formarea încrederii. Prin reacții calme și consecvente, îl învățați că greșelile nu sunt sfârșitul lumii, ci o treaptă către reușită.
„De ce nu m-am descurcat mai bine? Sunt atât de prost! Aș vrea să fiu mai deștept”.
Aceasta este o reacție frecventă după o greșeală, chiar și la adulți.
Este timpul să-i învățăm pe copii să se trateze cu aceeași blândețe cu care își tratează cei mai buni prieteni. Studiile arată că autocompasiunea, nu autocritica, ne ajută să atingem mai ușor obiectivele.
Autocompasiunea nu înseamnă lipsă de responsabilitate. Înseamnă să recunoaștem greșeala, să învățăm din ea și să mergem mai departe fără a ne judeca aspru.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Dr. Kristin Neff explică faptul că există trei concepții greșite frecvente despre această abilitate:
Autocompătimirea are o componentă puternic egocentrică. Tinde să ignore faptul că mulți alții au trecut prin experiențe similare și se concentrează excesiv pe „ce s-a întâmplat” în loc de „ce putem face mai departe”.
În schimb, autocompasiunea presupune inspirație din experiențele comune și orientarea către soluții.
A-i învăța pe copii să fie compasivi cu ei înșiși nu înseamnă a-i răsfăța sau a le permite să se complacă. Din contră, autocompasiunea încurajează pregătirea pentru un viitor mai bun, bazat pe creștere și succes personal.
Autoindulgența oferă doar plăcere pe termen scurt, în timp ce compasiunea față de sine construiește reziliență pe termen lung.
Trăim într-o cultură care valorizează performanța și nevoia de a ieși în evidență, în care mulți oameni simt presiunea de a fi „peste medie”.
Stima de sine se bazează adesea pe comparații și evaluări personale. Compasiunea față de sine, însă, nu ține cont de statut sau valoare externă: ești deja „suficient”, exact așa cum ești.
Copiii trebuie să învețe să-și acorde compasiune pur și simplu pentru că sunt oameni. Practicarea acestei abilități le permite să recunoască și să înțeleagă greșelile fără rușine, să învețe din ele și să evolueze, indiferent de circumstanțe sau nivelul actual al abilităților lor.
Atunci când îi ajutăm pe copii să privească greșelile ca pe niște oportunități, să le accepte și să practice compasiunea față de sine, le oferim un dar de neprețuit.
Aceste abilități îi vor ajuta să obțină mai mult succes, să devină mai încrezători și, în final, să facă lumea un loc mai bun și mai blând.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil