„În ultimul deceniu, am lucrat cu sute de elevi și părinți, în calitate de antrenor extracurricular la Spike Lab”, susține profesorul și autorul Theo Wolf.
„Am văzut cum acești tineri se transformă în adulți excepționali și încrezători: și-au urmat pasiunile, au fondat afaceri, au dezvoltat proiecte complexe, au atras finanțări și au câștigat premii importante”, continuă profesorul în rubricile CNBC.
Mulți dintre ei au fost acceptați la unele dintre cele mai selective universități din lume, inclusiv Harvard, Princeton și Stanford.
„Pe parcursul colaborării cu acești elevi, am avut ocazia să cunosc îndeaproape și familiile lor. Iar ceea ce am observat a fost surprinzător: există patru lucruri pe care părinții acestor copii de succes nu le fac niciodată”, mai subliniază Theo Wolf.
SURSA FOTO: freepik.com @user11472009
Mulți părinți își pun toate speranțele într-o universitate de prestigiu, ca și cum orice altceva ar fi un eșec. De aici apare o presiune imensă și o obsesie pentru pregătirea intensivă încă de la vârste fragede: teste, aplicații, activități alese doar pentru a bifa un CV impresionant.
„În loc să vă concentrați pe o singură facultate, orientați-vă spre ceea ce contează cu adevărat: formarea abilităților de viață. Ajutați-vă copilul să-și dezvolte inițiativa, planificarea, gândirea critică, creativitatea și comunicarea.
Acestea sunt calitățile care îl vor ajuta să reușească oriunde, indiferent de școala aleasă și pe care le apreciază atât universitățile, cât și angajatorii”, explică profesorul.
Admiterea la o facultate de top ar trebui să fie un rezultat firesc al unui parcurs sănătos, nu scopul final. Nu întrebați doar: „Va intra copilul meu într-o universitate de elită?” Întrebați, în schimb: „Îi ofer copilului meu resursele și încrederea de a reuși oriunde?”
Dacă răspunsul este da, atunci șansele pentru universități de top vor veni de la sine, conform lui Theo Wolf.
Adolescenții sunt influențați ușor de colegi, dar nici părinții nu scapă de presiunea socială. De multe ori, părinții își înscriu copiii la activități doar pentru că „toți ceilalți o fac”. Acest comportament, bazat pe frica de a rămâne în urmă, poate duce la CV-uri standardizate și, mai grav, la copii care nu-și formează o identitate proprie.
„Unul dintre elevii mei s-a înscris la un curs dificil de științe, fără nicio legătură cu pasiunile lui. Când l-am întrebat de ce, a spus: `Pentru că toată lumea de la școală îl face`. Nici el, nici părinții nu s-au întrebat dacă acel curs este într-adevăr ceea ce-l interesează”, povestește profesorul.
Este important ca adolescenții să socializeze, dar și mai important este să-și descopere propriile interese și valori. Întrebați-vă copilul: „Ce te pasionează cu adevărat?” și sprijiniți-l să-și investească timpul acolo.
Iar voi, ca părinți, fiți un model în a vă urma propriile valori, nu trendurile momentului.
SURSA FOTO: freepik.com @Bizon
Unii părinți devin ceea ce specialiștii numesc „părinți plug de zăpadă”, cei care elimină orice obstacol din calea copilului. De exemplu, profesori care primesc constant e-mailuri de la părinți nemulțumiți de note sau de conflictele între colegi.
Desigur, uneori este necesar să interveniți. Dar înainte de a o face, întrebați-vă: „Este acesta momentul în care copilul meu poate învăța să se descurce singur?”
Situațiile dificile îi ajută pe copii să-și dezvolte curajul de a se afirma și de a rezolva problemele singuri.
Când părinții rezolvă totul pentru ei, copiii riscă să devină dependenți de intervenția altora. În schimb, dacă îi învățați să facă față singuri provocărilor, le cultivați independența, încrederea și perseverența.
„În cadrul programului nostru, elevii își analizează momentele definitorii din viață. Surprinzător, mulți menționează experiențe de respingere: faptul că nu au fost selectați într-o echipă, că au ratat un proiect sau că au primit un nu. Aceste experiențe, deși dureroase, i-au făcut mai rezistenți și i-au ajutat să se redescopere”, mai spune Theo Wolf.
Copiii trebuie învățați că respingerea este parte din viață și că eșecul este o oportunitate de creștere. Încurajați-i să-și asume riscuri, chiar dacă uneori vor eșua.
Provocați-i să practice „terapia respingerii”, să învețe să ceară ajutor, să aplice pentru oportunități, să înfrunte un nu și să se ridice mai puternici.
„Un exemplu: unul dintre elevii mei a trimis 70 de e-mailuri profesorilor, căutând un stagiu de laborator. A primit zeci de refuzuri, dar, în final, a primit un da. Experiența l-a învățat perseverență și umilință, lecții importante pentru viață”, povestește profesorul.
Eșecul și respingerea sunt, de fapt, instrumente valoroase de dezvoltare. Chiar și atunci când nu aduc succes imediat, îl pregătesc pe copil pentru viitor. Lăsați-i să greșească, să învețe și să vă surprindă cu resursele lor interioare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil