O sărbătoare dedicată dascălilor și memoriei lui Gheorghe Lazăr.
În fiecare an, pe 5 iunie, România celebrează Ziua Învățătorului, o zi în care întreaga societate își îndreaptă atenția către oamenii care pun bazele educației: dascălii.
Alegerea acestei date nu este întâmplătoare, ea marchează ziua de naștere a lui Gheorghe Lazăr, întemeietorul învățământului în limba română din Țara Românească.
Această zi a fost stabilită oficial prin Legea nr. 289/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 749 din 5 noiembrie 2007. Proiectul legislativ a fost propus de mai mulți parlamentari în luna mai 2007 și a fost adoptat de Senat la 20 iunie, iar de Camera Deputaților pe 9 octombrie.
„Ziua Învățătorului se dorește a fi un bun prilej de reflecție asupra școlii și slujitorilor ei, o oportunitate pentru a ne manifesta recunoștința față de dascăli, în special a 'fondatorului învățământului în limba națională în Țara Românească' - Gheorghe Lazăr, care s-a născut la data de 5 iunie”, se arată în expunerea de motive publicată pe www.cdep.ro.
CITEȘTE ȘI Cele mai frumoase mesaje de Ziua Învățătorului: „Sunteți adevărați eroi ai educației!”
Conform legii, Ziua Învățătorului se marchează în toate instituțiile de învățământ din România – fie ele publice, private sau confesionale.
Începând din 2024, această zi a devenit zi liberă pentru cadrele didactice, măsură introdusă în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate Învățământ Preuniversitar, semnat în 2023.
Pe lângă evenimentele organizate în școli, Ministerul Educației și alte instituții pot acorda premii, distincții, medalii și titluri onorifice pentru merite deosebite, atât profesorilor, cât și elevilor.
Gheorghe Lazăr s-a născut la 5 iunie 1779 (sau, potrivit altor surse, la 9 ianuarie 1782), în Avrig, și a fost una dintre cele mai marcante figuri ale culturii și educației românești.
A fost pedagog, teolog, traducător și inginer, un om cu o vastă cultură, influențat profund de ideile iluministe.
A studiat în mai multe orașe – Avrig, Sibiu, Cluj – și a devenit bursier la Viena, unde a urmat cursuri de teologie, filosofie, drept, literatură, matematică, inginerie și științe militare.
Potrivit „Dicționarului literaturii române de la origini până la 1900” (Editura Academiei, 1979), această pregătire enciclopedică avea să-l transforme într-un reformator vizionar al educației.
După o perioadă tensionată în Sibiu, în care a fost înlăturat de la catedră și exclus din viața bisericească, Lazăr s-a mutat în București, în 1816. Acolo, și-a dorit să înființeze o școală în limba română, la un nivel superior. Pentru a-și vedea visul împlinit, avea nevoie de sprijinul boierilor și al altor cărturari.
Potrivit lucrării „Cultură națională și spirit european (1818–1864)” de Nicolae Isar, anafora boierilor-efori, semnată pe 6 martie 1818, a constituit actul fondator al școlii românești de la „Sf. Sava”.
La 24 martie 1818, domnitorul Ioan Caragea a aprobat deschiderea școlii, care și-a început oficial activitatea în august același an.
Inițial, era frecventată de copii de meseriași și dascăli, în timp ce fiii de boieri continuau studiile în școlile grecești.
Lazăr și-a prezentat ideile educaționale într-o lucrare intitulată „Înștiințare”, în care propunea un sistem de învățământ organizat în patru trepte sau „tagme” de învățături.
A fost ajutat în misiunea sa de figuri marcante, precum Eufrosin Poteca, Petrache Poenaru, Simion Marcovici și Ion Heliade-Rădulescu, unul dintre elevii săi deveniți ulterior colaborator. Lazăr preda atât matematică, cât și filosofie, atât în cadrul orelor, cât și în conferințe publice, unde milita pentru o educație culturală și patriotică.
Una dintre marile realizări ale lui Gheorghe Lazăr a fost formarea unei generații de dascăli români. În 1820, Eforia Școalelor a trimis la studii în străinătate patru elevi: Eufrosin Poteca, Costache Moroiu, Simion Marcovici și Ioan Pandele.
Dar moștenirea sa nu s-a limitat la profesori, școala de la „Sf. Sava” a devenit un focar de idei pașoptiste, punând bazele unei gândiri naționale moderne.
Ideile sale iluministe s-au regăsit în cele două discursuri rămase: unul rostit la înscăunarea mitropolitului Dionisie în 1819, un moment care marca sfârșitul dominației mitropoliților greci, și altul, în 1822, la urcarea pe tron a lui Grigore Dimitrie Ghica, după revoluția lui Tudor Vladimirescu.
Ziua Învățătorului nu e doar o sărbătoare trecută în calendar și nici doar o zi liberă pentru profesori. Este o invitație la reflecție, la prețuirea muncii celor care, zi de zi, clădesc caractere, formează minți și modelează viitorul.
Gheorghe Lazăr, prin viziunea sa, ne-a arătat că educația în limba poporului este cheia emancipării. Astăzi, îi datorăm lui și tuturor dascălilor noștri un sincer „Mulțumesc!”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil