Conform definițiilor prezentate în Dicționarul Academiei Regale Spaniole de Limbă, ironia este descrisă ca o „batjocură fină și ascunsă”, în timp ce sarcasmul este denumit o „batjocură sângeroasă, mușcătură și ironie crudă cu care cineva sau ceva este jignit sau maltratat”.
Cu aceste definiții subliniate, în special cu cea care descrie sarcasmul ca o formă de „jignire sau maltratare”, devine evident motivul pentru care nu ar trebui să recurgem la utilizarea sarcasmului și ironiei în interacțiunile cu copiii. Dar, chiar și așa, vom oferi argumente mai detaliate oferite de specialiști pentru a vă da bine seama nu numai de consecințele asupra sentimentelor și stimei de sine ale celor mici, dar și lipsa de sens de a le folosi cu ei.
Este important să înțelegem că unul dintre motivele principale pentru care trebuie să fim precauți în folosirea sarcasmului și a ironiei cu copiii este nivelul lor de înțelegere. Conform unui studiu publicat în jurnalul American Psychological Association (APA) în 2014, intitulat „Dezvoltarea înțelegerii glumelor și ironiei: un studiu cu copii de 3 până la 6 ani”, se constată că micuții nu înțeleg complet aceste forme subtile de comunicare până la o anumită vârstă.
Conform acestei cercetări, copiii încep să înțeleagă dublul sens al limbajului în jurul vârstei de 5 sau 6 ani, dar într-un mod limitat. Abia la vârsta de 7 sau 8 ani, ei devin mai capabili să înțeleagă sarcasmul și ironia într-un mod mai profund. Cu alte cuvinte, în etapele incipiente ale dezvoltării lor, aceste forme de comunicare pot fi adesea o enigmă pentru copii.
Pentru a desluși tainele sarcasmului și ale ironiei, trebuie să ne adâncim în lumea complexă a dezvoltării cognitive a copiilor. Un element esențial în înțelegerea acestor forme subtile de comunicare este dezvoltarea așa-numitei „teorii a minții”. Această abilitate unică le permite copiilor să perceapă și să înțeleagă gândurile, emoțiile și comportamentele altor oameni, și, în general, se dezvoltă în jurul vârstei de 3 sau 4 ani.
Cu toate acestea, pentru a ajunge la un nivel de înțelegere profundă a sarcasmului și ironiei, trebuie să parcurgem și etape ulterioare de dezvoltare cognitivă. Aceste etape includ dobândirea abilităților sociale și comunicative mai complexe, care se dezvoltă într-o etapă ulterioară a copilăriei. Este important să avem în vedere că aceste abilități nu sunt complet formate în stadiile incipiente ale copilăriei.
Apoi, vine în discuție și dezvoltarea abilităților lingvistice. Pentru a percepe în totalitate subtilitățile limbajului, copiii au nevoie de un anumit nivel de competență lingvistică. Înțelegerea conținutului și contextul cuvintelor folosite în sarcasm și ironie poate fi o provocare pentru cei mici.
Pentru unii copii, sarcasmul și ironia pot părea o enigmă chiar și la vârste mai înaintate. Această provocare devine și mai pronunțată pentru copiii care se confruntă cu anumite tulburări de dezvoltare, în special cele incluse în spectrul autismului. Acești copii au uneori dificultăți semnificative în a înțelege limbajul figurat, preferând o interpretare literală a cuvintelor și expresiilor.
Această interpretare literală a limbajului este adesea legată de dificultățile de comunicare și interacțiune socială pe care copiii cu autism le pot manifesta. Pentru ei, este un adevărat efort să descifreze subtilitățile limbajului figurat, cum ar fi sarcasmul sau ironia, care se bazează pe înțelesuri ascunse și contexte subtile.
Dacă limbajul utilizat nu este clar și copiii nu înțeleg ce li se spune, acest lucru poate duce la o stare de confuzie inevitabilă. Să luăm ca exemplu situația în care un adult răspunde la comportamentul sau acțiunile unui copil cu cuvinte precum „super!” sau „foarte bine făcut!” Este probabil ca cei mici să interpreteze aceste cuvinte în mod literal și să creadă că au realizat cu adevărat ceea ce li s-a cerut.
În același timp, atunci când un adult folosește astfel de cuvinte pozitive, dar transmite prin tonul său că este nemulțumit sau furios, acest lucru poate crea o starea de nesiguranță în rândul copiilor. Acest contrast între cuvinte și ton poate fi confuz și îi poate face să se întrebe dacă au făcut ceva greșit sau cum să interpreteze corect feedback-ul primit.
În esență, sarcasmul și ironia implică o formă de critica subtilă sau batjocură față de persoana căreia i se adresează. Utilizarea acestora în conversații cu un copil, mai ales având în vedere că aceștia nu înțeleg complet semnificația acestor forme de comunicare, poate fi percepută ca o lipsă de respect. Faptul că sarcasmul este definit drept o „bătjocură sângeroasă” înseamnă că el poate fi perceput ca o formă de agresiune verbală.
Copiii merită respect și sprijin în procesul lor de dezvoltare. Utilizarea sarcasmului sau ironiei poate submina încrederea și stima de sine a copiilor, ducând la sentimente de nesiguranță și dezorientare. În schimb, comunicarea respectuoasă și deschisă cu copiii le permite să se simtă înțeleși și apreciați, susținându-le dezvoltarea sănătoasă și relațiile pozitive.
Această experiență poate pune o grea povară pe umerii copiilor. Imaginați-vă situația în care un adult le transmite un mesaj, îi face să creadă că un anumit lucru este adevărat, iar apoi nu acționează în concordanță cu acele cuvinte. Pentru copii, acest contrast între ceea ce li se spune și realitate poate provoca o serie de reacții negative.
În primul rând, această discrepanță între cuvinte și fapte poate genera o puternică confuzie. Copiii pot fi presați să înțeleagă de ce ceea ce li s-a spus nu se potrivește cu ceea ce văd sau simt.
În plus, această discrepanță poate declanșa frustrare. Copiii pot simți că sunt lăsați în eroare sau că li se promite ceva ce nu se întâmplă cu adevărat, ceea ce poate provoca sentimente de neîncredere sau disconfort.
De asemenea, pot apărea sentimente mixte, cum ar fi senzația de a fi înșelat sau ignorat. Toate aceste reacții pot avea un impact negativ asupra stimei de sine și a relației dintre copii și adulți.
Înțelegerea profundă a cuvintelor și a emoțiilor din spatele lor este esențială pentru dezvoltarea empatiei. Dacă copiii nu pot percepe cu adevărat sensul a ceea ce li se spune de către adulți, inclusiv părinți, devine dificil să dezvolte empatie. Această lipsă de înțelegere poate crea o barieră în relația dintre copii și adulți, inclusiv părinți.
De exemplu, dacă un copil nu înțelege complet că un adult se simte rănit sau nemulțumit de comportamentul său, el sau ea nu va putea manifesta empatie. Acest lucru poate duce la neînțelegeri și tensiuni în relație. În plus, dacă adultul nu poate comunica eficient cum se simte și ce îl deranjează, copilul nu va fi conștient de nevoile și sentimentele acestuia, ceea ce poate duce la stagnarea sau deteriorarea relației.
Folosirea frecventă a sarcasmului și ironiei în comunicarea cu un copil, în special atunci când aceste forme de exprimare nu sunt complet înțelese, poate avea un impact negativ asupra stimei de sine a copilului și a modului în care acesta se percepe.
Acest efect advers derivă din faptul că cei care recurg la ironie pot părea că se plasează într-o poziție de superioritate morală, chiar dacă acest aspect nu este intenționat sau conștient. Copiii sunt sensibili și capabili să perceapă astfel de subtilități în comunicare. Această percepție a superiorității adulților poate afecta modul în care copiii se văd pe ei înșiși, determinându-i să creadă că nu sunt la fel de demni sau importanți ca adulții.
Toate aspectele discutate anterior au un impact semnificativ asupra comunicării în cadrul familiei. Prin intermediul lor, comunicarea devine mai dificilă și mai puțin eficientă, din mai multe motive.
Pe de o parte, copiii nu înțeleg pe deplin ce li se spune, ceea ce poate duce la confuzie și neînțelegeri. Această lipsă de înțelegere poate determina copiii să devină reticenți în a se exprima sau în a împărtăși gândurile și sentimentele lor cu adulții din familie.
Pe de altă parte, folosirea sarcasmului ca o parte recurentă a comunicării în familie poate avea consecințe negative asupra copiilor. Copiii pot ajunge să se simtă descurajați să-și exprime sincer gândurile și emoțiile, de teama că mesajele lor pot fi contradictorii sau confuze. Astfel, comunicarea devine mai puțin deschisă și mai puțin eficientă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil