Am auzit cu toții expresia „era cuminte până când ai venit tu”. O afirmație care neliniștește și derutează în egală măsură mulți părinți care văd cum copilul, care este la grădiniță sau în grija bunicilor sau a unui alt adult, trece de la jocul liniștit și chiar așezat la schimbarea comportamentului brusc de îndată ce își dau seama că mama sau tata a sosit.
Pentru mulți părinți, momentul în care vin să-și ia copiii de la grădiniță sau de la altcineva poate fi un moment de confuzie. Copilul lor a fost atât de cuminte și cooperant în prezența altcuiva, dar acum, odată ce părintele apare, încep comportamentele dificile. Ce se întâmplă de fapt?
Explicația acestui fenomen poate fi mai simplă decât pare. Copiii, în special cei mici, tind să reacționeze puternic la schimbări. Pentru ei, prezența părinților poate fi o schimbare semnificativă, deoarece este momentul în care trec de la un mediu la altul, de la o rutină la alta. Acest lucru poate provoca anxietate și incertitudine în mintea micuților.
De asemenea, copiii pot simți nevoia să-și testeze limitele și să vadă cum vor reacționa părinții în situații noi. Așa că, de multe ori, comportamentul dificil poate fi o modalitate de a-și exprima aceste sentimente și de a obține atenția părinților.
Este important pentru părinți să înțeleagă că astfel de reacții sunt normale și pot fi gestionate cu răbdare și comunicare. În loc să se simtă descurajați sau supărați, părinții pot încerca să ofere un mediu sigur și iubitor pentru copilul lor să-și exprime emoțiile. Comunicarea deschisă și încurajarea la a vorbi despre ce îi deranjează pot ajuta la reducerea anxietății și a comportamentului dificil.
SURSA FOTO: freepik.com
„Se purta bine până când ai venit tu”. Este o afirmație familiară pentru mulți părinți, dar să înțelegem motivul acestei schimbări de comportament necesită o privire mai atentă la perspectivele psihologice. Paula Pérez și Isabel Núñez, psihologi educaționali și fondatori ai „One Step Together”, oferă trei explicații interesante:
Acționează pe baza așteptărilor sociale: Copiii se află într-o continuă dezvoltare și învățare. Când sunt departe de supravegherea părinților, cum ar fi la grădiniță, la școală sau cu alți adulți, ei pot fi mai atenți la așteptările sociale și pot acționa în conformitate cu acestea pentru a se potrivi sau a obține aprobarea. Acest lucru poate da impresia că se comportă mai bine în absența părinților. Cu toate acestea, când părinții sunt prezenți, dinamica se schimbă. Copiii pot simți că pot fi mai sinceri în exprimarea emoțiilor, nevoilor și dorințelor, care uneori se pot manifesta prin comportament sfidător sau rebel. Asta nu înseamnă neapărat că se comportă rău, ci pur și simplu își folosesc părinții ca un loc sigur pentru a-și exprima emoțiile.
Căutarea legăturii emoționale cu părinții: Copiii testează adesea limitele și caută atenția părinților lor, mai ales când simt că nu au avut suficient timp de calitate împreună. Comportamentele provocatoare pot deveni o modalitate de a atrage atenția sau de a exprima nevoia de mai multă conexiune emoțională cu părinții lor.
Necesitatea învățării gestionării emoțiilor: Copiii nu știu încă cum să-și gestioneze emoțiile într-un mod matur. În prezența părinților, ei pot încerca să-și exprime nevoile și emoțiile într-un mod diferit. De-a lungul timpului, copiii trebuie să învețe cum să-și gestioneze emoțiile. Acest lucru subliniază importanța unei comunicări deschise și iubitoare din partea părinților, care îi poate încuraja pe cei mici să adopte un comportament pozitiv și sănătos în toate situațiile.
Atunci când asistăm la schimbări bruște în comportamentul copiilor la sosirea mamei sau a tatălui, este important să ne punem în pielea lor pentru a-i înțelege și sprijini. Copiii pot experimenta aceste schimbări din diverse motive, iar exprimarea lor prin comportament poate fi modalitatea lor de a face acest lucru. Pentru a ajuta la dezlegarea acestui mister, psihopedagogii ne aduc în atenție importanța înțelegerii modului în care copiii își gestionează emoțiile pentru a sprijini dezvoltarea lor emoțională și socială.
Ei subliniază că ideea că unii copii își păstrează emoțiile pentru ei înșiși în absența adulților de referință poate varia în funcție de copil și de contextul în care se află. Acest comportament nu se rezumă doar la faptul că se simt în siguranță cu mama și tata sau că ei caută legătura cu ei și „explodează” emoțional când aceștia ajung acasă. Există și alte situații și cauze care pot explica astfel de comportamente:
Copii care își exprimă emoțiile mai bine departe de mama și tata: Unii copii se pot simți mai confortabil în exprimarea emoțiilor atunci când nu sunt în prezența adulților lor de referință, precum la școală sau cu prietenii. Acest lucru se poate datora faptului că ei percep mai puțină presiune sau așteptări în aceste medii și se simt mai liberi să fie ei înșiși. În astfel de cazuri, pot exprima emoții pe care nu ar îndrăzni să le arate acasă.
Copiii introvertiți: Unii copii pot avea o natură mai rezervată în general sau pot fi învățați să-și păstreze emoțiile private din cauza experiențelor anterioare sau dinamicii familiei. Acești copii pot fi mai puțin predispuși să-și exprime emoțiile, chiar și în medii din afara casei.
Este firesc să observăm că modul în care copiii reacționează atunci când părinții ajung la grădiniță, școală sau acasă evoluează odată cu trecerea timpului. Comportamentul lor este influențat de o varietate de factori, inclusiv personalitatea, experiențele lor și relația cu adulții de referință. Experții subliniază că, ținând cont de aceste variabile, putem discerne câteva etape de dezvoltare în care observarea schimbărilor de comportament în prezența mamei sau a tatălui este mai frecventă. Aceste etape, așa cum detaliază Paula Pérez și Isabel Núñez, sunt următoarele:
Copilăria timpurie (0-3 ani): Copiii tind să fie mai dependenți de părinți și îngrijitori în această perioadă. Ei manifestă, în general, afecțiune și caută confort și siguranță în primul rând din partea părinților.
Vârsta școlară (6-12 ani): Copiii se adaptează la normele sociale și școlare. În prezența unor figuri de autoritate, cum ar fi profesorii, se pot comporta mai rezervat sau controlat. Cu toate acestea, acasă cu părinții, ei se simt mai relaxați și își exprimă emoțiile mai liber.
Adolescența (13-18 ani): Adolescenții caută independență și autonomie. În această perioadă, pot apărea schimbări semnificative în comportament, iar influența prietenilor și colegilor lor devine mai evidentă. Acest lucru poate duce la diferențe notabile în comportamentul lor acasă și în afara casei.
Rolul părinților este esențial pentru a ajuta la reducerea schimbărilor bruște de comportament în diferite contexte pe măsură ce copilul crește. Psihologii educaționali subliniază că, în calitate de părinți, este important să promovăm un mediu în care copiii se simt în siguranță și confortabil exprimându-și emoțiile, fie acasă, fie în alte locuri. Comunicarea deschisă și sprijinul emoțional sunt cheia pentru a-i ajuta pe copii să dezvolte abilități sănătoase de gestionare a emoțiilor în orice situație.
În cazul în care se observă schimbări drastice sau persistente de comportament, cum ar fi o scădere semnificativă a performanței școlare, retragere extremă sau comportamente perturbatoare, experții subliniază importanța de a fi vigilenți și de a solicita sfatul unui profesionist.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil