„Întârzieri din ce în ce mai frecvente în dezvoltare!” Educatoarele de grădiniță, observații alarmante despre noua generație de copii
22 Martie 2026
O ideologie periculoasă a acaparat parentingul din ziua de azi: ideea că un copil trebuie lăsat să facă doar ce își dorește, pentru a nu-i distruge creativitatea sau a nu-l supăra. Profesorul universitar Mircea Miclea avertizează că această abordare este „absolut falimentară” și produce tineri complet nepregătiți pentru viața reală.
Una dintre distincțiile majore dintre un copil și un adult stă în modul în care privesc utilitatea acțiunilor.
„Copilul se gândește mereu la ce-i place. E firesc să se gândească doar la ce-i place”, spune Mircea Miclea, la Starea Nației.
În schimb, datoria părintelui este diametral opusă, conform fostului ministru al Educației: „Un părinte trebuie să se gândească la ce îi folosește copilului (...) așa că nu contează că lui nu-i place, eu sunt adult tocmai să mă gândesc la ce-i folosește”.
Mircea Miclea atrage atenția că renunțarea la impunerea unor reguli, din dorința de a fi părinți moderni care practică „pampering-ul” și stau ca elicopterele deasupra copiilor, are consecințe grave. Efectul direct este vulnerabilizarea lor. El citează lucrarea „The Anxious Generation” (Generația Anxioasă) a lui Jonathan Haidt, care demonstrează că anxietatea a crescut cu 20-30% la copiii crescuți în acest fel.
Mircea Miclea: „Puneți-i pe șină pe copiii aceștia!”
Lipsa de autodisciplină se transformă în drame la vârsta adolescenței sau a tinereții. Miclea povestește despre părinți disperați care îi cer ajutorul: „Vin părinți la mine cu copii adolescenți care bagă droguri în ei, care ajung la 20 și ceva de ani și sunt în dezorientare totală și spun: Domnul profesor, faceți orice că vă dăm oricât, dar puneți-i pe șină pe copiii aceștia!”. Întrebați ce reguli au aplicat în educația lor, răspunsul părinților este adesea că nu au impus niciuna, „doar le-au cântat în strună ca să nu-i deranjeze”.
Imunizarea pentru o „lume haină de adult”
Scopul final al educației este adaptarea tinerilor la lumea reală, care este adesea o lume „haină” și plină de reguli. Fie că lucrezi la o benzinărie sau în altă parte, va trebui să porți o uniformă, să respecți un program și o fișă a postului. Pentru a-i pregăti, Miclea propune o abordare treptată, asemănătoare imunizării: „E ca și cei care, ca să se protejeze de mușcătura de viperă, iau câte o doză mică de venin [...] asta trebuie să facem, un fel de imunizare. Ne uităm la ce e viața de adult și le picurăm aceste lucruri ca să fie adaptați”.
