A avea autoritate cu copiii tăi nu înseamnă a-ți exercita autoritarismul. În schimb, este vorba despre stabilirea limitelor, care sunt necesare pentru construirea de legături sănătoase.
A fi un model pentru un minor poate fi o adevărată provocare. Cum să construiești autoritatea fără a cădea în impunere? Cum să-i dai spațiu fără ca acesta să-l ocupe pe tot?
Este posibil ca aceste întrebări să te bântuie tot timpul. În acest articol găsești câteva sugestii pentru a recâștiga autoritatea cu copiii tăi.
Un loc bun pentru a începe este să începeți prin a vă întreba ce credeți că este autoritatea. De exemplu, în metodele mai tradiționale de parenting, autoritatea echivalează cu a fi mai în vârstă: cine este mai în vârstă are dreptul să decidă și să stabilească regulile.
Un rezumat bun al acestui concept este „pentru că așa am spus, punct”. Dacă crezi că autoritatea este sinonimă cu autoritarismul, atunci modul tău de a educa va fi închis și rigid.
Foto: Monstera Production/ Pexels
Cu toate acestea, există și alte concepte mai flexibile care nu trebuie confundate cu lipsa de limite. Este o autoritate bazată pe respect reciproc care propune căutarea unui echilibru: nici supunere, nici abuz de putere.
Granițele sunt fundamentul unei relații sănătoase. Fără îndoială, ideea pe care o ai despre autoritate influențează modul în care te educi și te dezvolți în relațiile tale.
Iată câteva sfaturi pentru a recâștiga autoritatea cu copiii tăi:
1. Fii consecvent
Este important să păstrăm coerența în decizii și reguli. Se evită astfel ambivalența „o zi da, alta nu”, care generează de obicei confuzie la tineri, precum și te face mai puțin credibil și previzibil.
2. Fii clar
A fi clar și concis este esențial atunci când comunici. În acest sens indică care sunt comportamentele și regulile așteptate. Nu așteptați ca alții să le interpreteze, deoarece fiecare le poate da un sens diferit.
3. Autoritate cu copiii: alegeți regulile
Autoritatea se epuizează și când totul devine un „nu”. Deși este important să aveți grijă de copiii voștri, este necesar să le permiteți să-și exercite libertatea prin luarea deciziilor cu excepție de la acele reguli care îi pun în pericol dacă nu se supun. De exemplu, regula de nu folosi bicicleta fără cască.
Cu toate acestea, există și alte reguli care pot fi discutate și care se pot schimba pe măsură ce copiii cresc.
Foto: Liza Summer/ Pexels
4. Acționați ferm și consecvent
Atât pentru succese, cât și pentru greșeli, trebuie să vă țineți de cuvânt. Autoritatea nu are nimic de-a face cu rigiditatea, dimpotrivă.
5. Nu folosi violența
Autoritatea bazată pe violență este de fapt construită în jurul fricii și nu bazată pe respect sau alte valori. Deci, dacă vrei să fii respectat, trebuie să poți să-ți tratezi copiii cu respect.
6. Vorbește cu copilul tău și spune-i cum te simți
Nu construi o fațadă „totputernică”, de parcă ceea ce se întâmplă nu te privește. În schimb, exprimă-ți emoțiile astfel încât copilul să empatizeze și să fie conștient de faptul că acțiunile lui au și consecințe asupra oamenilor.
7. Autoritate cu copiii: încercați să ascultați punctul lor de vedere
Vorbește cu copilul tău și cere-i să explice de ce se comportă așa. Astfel vei putea să-l înțelegi și să găsești cea mai bună soluție la problemă.
Foto: Monstera Production/ Pexels
Autoritatea trebuie să aibă un echilibru: nu totul poate fi un „nu” răsunător, dar nici totul poate fi permis. Iată câteva exemple care vă pot arăta că există o lipsă de granițe și o pierdere a autorității:
- Există lipsă de respect, insulte și ridicol atunci când le dai un ordin.
- Neascultarea este constantă.
- Nu conduci prin exemplu. Acțiunile și cuvintele tale se contrazic.
Există situaţii de complezenţă faţă de copil sau adolescent. De exemplu, dacă ești vinovat că nu ai împărțit timpul cu copilul tău, vei ajunge să spui da la toate.
De-a lungul timpului, lipsa de autoritate aduce consecințe negative, atât în conviețuire, cât și în relațiile pe care copilul tău le are cu mediul său.
În cele din urmă, merită remarcat faptul că autoritatea merită mult mai mult decât o analiză unilaterală. Cu alte cuvinte, nu este vorba doar de neascultarea copilului tău, ci și de propriile sale comportamente contradictorii. De exemplu, îi spui că abuzul este greșit, dar țipi la el când trebuie să-l corectezi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil