Părinți și pitici Parenting Conceptul „30% parenting corect”, spune un psihanalist celebru

Conceptul „30% parenting corect”, spune un psihanalist celebru

Conceptul „30% parenting corect”, spune un psihanalist celebru / foto: freepik.com@boggy
Într-o lume în care părinții sunt adesea copleșiți de presiunea de a face totul „ca la carte”, ideea că doar 30% din acțiunile noastre contează cu adevărat în dezvoltarea emoțională a copilului poate părea surprinzătoare – și eliberatoare. 

În casele din întreaga lume, părinții poartă o presiune tăcută de a „face totul perfect”. De la stabilirea rutinelor până la gestionarea timpului petrecut în fața ecranelor, de la teme la echilibrul emoțional – pare că există mereu o cursă pentru a fi părintele ideal.

SURSA FOTO: Freepik.com@yarrutta

Citește și Lucrurile valoroase pe care părinții din clasa muncitoare le transmit copiilor lor. Expert: „Lecții pe care școlile de elită nu le vor putea preda niciodată!”

Dar iată o idee care aduce un sentiment surprinzător de ușurare: doar 30% din parenting trebuie să fie „corect” pentru ca un copil să se dezvolte armonios.

Da, doar 30%. Nu 100%, nici măcar 80%. Această perspectivă, bazată pe cercetări psihologice, contrazice convingerile comune și deschide o viziune nouă, mai blândă – nu doar asupra modului în care ne creștem copiii, ci și asupra felului în care ne raportăm la propriile așteptări ca părinți.

Iată ce înseamnă de fapt acest 30%, de unde provine conceptul și cum ne poate schimba radical modul de a înțelege relația părinte-copil.

De unde provine acest concept

SURSA FOTO: Freepik.com@prostooleh

Această idee a celor 30% nu provine de pe un blog de parenting sau de la un influencer modern.

Ea își are originea în cercetările doctorului Donald Winnicott, un pediatru și psihanalist britanic din mijlocul secolului XX.

El a introdus conceptul de „mamă suficient de bună”, termen care astăzi este adesea înlocuit cu „părinte suficient de bun”.

Winnicott a descoperit că, atunci când părinții răspund adecvat la nevoile copilului în cel puțin 30% din cazuri, acest lucru este suficient pentru o dezvoltare emoțională și psihologică sănătoasă.

Asta nu înseamnă că părintele poate ignora copilul în restul de 70% din timp. Din contră, conceptul recunoaște faptul că un copil nu are nevoie de perfecțiune continuă, ci doar de dragoste, grijă și corecții oferite cu consecvență, pentru a se simți în siguranță și a se dezvolta armonios.

Conceptul de „30% parenting corect” provine din cercetările psihanalistului britanic Donald Winnicott, care a introdus ideea de „părinte suficient de bun”.

Potrivit acestuia, nu este necesar ca părinții să fie perfecți în fiecare moment; este suficient să răspundă adecvat nevoilor emoționale și psihologice ale copilului în aproximativ 30% din timp pentru a susține o dezvoltare sănătoasă. 

SURSA FOTO: Freepik.com@prostooleh

Această abordare contrazice așteptările nerealiste ale perfecțiunii parentale și evidențiază faptul că răspunsurile consistente și adecvate sunt mai valoroase decât o prezență constantă, dar lipsită de autenticitate. Permițând copiilor să experimenteze și să depășească eșecuri minore, se cultivă reziliența, reglarea emoțională și adaptabilitatea.

Pentru părinți, această perspectivă oferă o eliberare de sentimentul de vinovăție asociat cu încercarea de a fi mereu perfecți și încurajează o abordare mai umană și iertătoare. Restul de 70% din parenting, marcat de imperfecțiuni și momente spontane, oferă lecții de viață esențiale și subliniază importanța reparației emoționale în construirea încrederii.

Regula celor 30% validează eforturile mici și repetate—precum alinarea copilului, ascultarea atentă și manifestarea afecțiunii—ca fiind suficiente pentru a cultiva sentimentul de siguranță și valoare de sine al copilului.

Raluca Panțiru este jurnalist specializat în parenting și educație. Crede că părinții au nevoie de informații clare, corecte și ușor de aplicat, iar misiunea ei este să ofere exact acest sprijin. A absolvit Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice, specializarea Comunicare și Relații Publice, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Alte știri