Deși trăim într-o eră digitalizată, în peste 35% din unitățile de învățământ din țară s-au păstrat metode tradiționale, de care, potrivit specialistului, nu ar trebui să ne fie rușine atâta timp cât funcționează.
Cu toate acestea, problema majoră rezidă în calitatea noilor generații de dascăli care au intrat în sistemul educațional.
„Este adevărat că aproape 70% din corpul profesoral a fost schimbat la nivel național cu oameni tineri”, declară Radu Leca, dar adaugă rapid o concluzie devastatoare: „doar că din punctul meu de vedere mai mult decât jumătate dintre ei, ca și număr, sunt inutili, fiindcă pregătirea lor asigură o catastrofă națională”.
Conform psihologului, acest colaps educațional iminent „este o garanție în prezent”, fiind absolut necesar „să luăm lucrurile așa cum sunt și să vedem adevărul”.
Această lipsă de pregătire adecvată a profesorilor tineri contribuie din plin la îndepărtarea elevilor de bănci și favorizează decizia lor de a abandona definitiv structura academică, generând pentru viitor niște rezultate care „nu sunt optime pentru societate și nici pentru țară”.
Indiferența și dezumanizarea profesorilor: De ce refuză cadrele didactice să mai sune părinții elevilor aflați în risc major
Într-un mediu academic funcțional, școala ar trebui să intervină proactiv imediat ce un copil începe să lipsească, înainte ca situația să devină iremediabilă.
„Profesorul bătrân sau tânăr are obligația morală de a contacta părintele”, spune imperativ Radu Leca, deși recunoaște că nu este vorba despre o obligație legală strictă, ci de una care ține eminamente de „pregătirea și existența umanității în el”.
Din păcate, realitatea dură din cancelariile românești este marcată de un amestec de oboseală cronică, cinism și frustrare extremă față de comportamentul generațiilor actuale.
„Mulți profesori sunt dezumanizați de urletele la care sunt supuși în fiecare zi în prezența elevilor, dar și de incapacitatea elevilor de a distinge două propoziții una de cealaltă”, explică tranșant psihologul.
Această stare generală de lehamite și epuizare îi determină pe mulți dascăli să refuze categoric orice formă de contact direct cu familiile.
Citând atitudinea unui profesor român, Leca expune public o mentalitate toxică profund înrădăcinată în sistem: „oricum degeaba îi sun că sunt la fel de proști ca el... tu nu vezi, n-o să iasă nimic niciodată”.
Specialistul concluzionează că abandonul prinde rădăcini tocmai cu acest tip de profesor, „care obosit fiind, mergând pe niște credințe din punctul meu de vedere... greșite, nu face altceva decât să îndepărteze și mai mult șansa de refacere a conexiunii academice dintre elevi și școală”.
Această fatalitate ar putea fi evitată extrem de ușor, deoarece „un simplu telefon... de la profesorul care observă schimbările și absențele către familia elevului, poate schimba și salva o viață”.
URMĂRIȚI EMISIUNEA PĂRINȚI PREZENȚI - EPISODUL CU RADU LECA - INTEGRAL: